Ce este malpraxisul medical?

Malpraxisul medical este definit în legea 95/2006 ca fiind eroarea profesională săvârşită în exercitarea actului medical sau medico-farmaceutic, generatoare de prejudicii asupra pacientului (prejudicii corporale, de agrement, estetice etc.). O eroare profesională poate fi considerată malpraxis numai în măsura în care a cauzat prejudicii pacientului, împrejurare în funcție de care se apreciază oportunitatea atragerii răspunderii legale a personalului medical. Astfel, o greșeală de practică medicală ce a produs pacientului un prejudiciu poate antrena atât răspunderea disciplinară, cât și răspunderea civilă pentru fapta proprie. De asemenea, nu este exclusă  nici răspunderea penală a personalului medical atunci când fapta întrunește condițiile constitutive ale unei infracșiuni (vătămare corporală din culpă, ucidere din culpă).

 

Condițiile răspunderii personalului medical

            Răspunderea personalului medical se întemeiază pe condițiile răspunderii civile de drept comun, dar spre deosebire de aceasta prezintă și unele particularități.

O primă particularitate este dată de calitatea celui chemat să răspundă. Potrivit art 642 alin. (1) din Legea 95/2006 răspunderea medicală este stabilită în sarcina “personalului medical”, adică în  sarcina medicului, medicului dentist, farmacistului, asistentului medical și a moașei care acordă servicii medicale.

            O a doua particularitate este dată de momentul săvârșirii faptei, legea prevăzând o condiție de timp și anume ca fapta să fie săvârșită cu ocazia furnizării serviciului medical, adică în cursul manoperelor preventive, diagnostice sau terapeutice.

În ceea ce privește fapta ilicită, aceasta constă în încălcarea obligațiilor asumate de medic în exercitarea atribuțiilor sale, cum ar fi obligația de îngrijire, de informare, de securitate, de confidențialitate etc. Încălcarea acestor obligații de către personalul medical este sancționată de lege nu numai în cazul intenției, ci și în cazul erorii, neglijenței și imprudenței. Trebuie avut în vedere faptul că obligația pe care și-o asumă medicul față de pacient este o obligație de mijloace, iar nu de rezultat. Medicul nu se angajează să vindece pacientul, ci se obligă să ia în interesul acestuia cele mai bune decizii cu caracter medical și să acorde îngrijirile necesare pentru obținerea rezultatul scontat și anume vindecarea acestuia.

Așa cum am mai precizat, nu putem vorbi de o răspundere a personalului medical în cazul în care nu există prejudiciu. Este absolut necesar ca încălcarea obligațiilor să producă consecințe asupra sanătății sau integrității corporale a pacientului pentru a putea fi angajată răspunderea civilă a medicului în cauză. Prejudiciul poate fi atât material (cheltuieli cu medicamente, îngrijiri), cât și moral (suferință psihică), urmând a fi reparat în integralitate.

O ultimă condiție cerută de lege pentru atrenarea răspunderii personalului medical constă în dovedirea legăturii de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciul produs, mai exact trebuie stabilit că lipsa vindecării pacientului este consecința încălcării unei obligații din partea medicului. Nu există act medical lipsit de riscuri, asta deoarece, în desfășurarea actului medical pot apărea erori de fapt, neprevăzute și neimputabile personalului medical, ce se produc în contextul unei activități perfect normale. Prin urmare, nu poate exista o răspundere a medicului în cazul în care  acesta  a depus toate diligențele în îndeplinirea obligațiilor prevazute de lege.