Divorţul reprezintă o modalitate de desfacere a căsătoriei ce produce efecte numai pentru viitor. Legea pune la dispoziția celor care își doresc să pună capăt unei relații matrimoniale următoarele alternative: divorțul pe cale administrativă (în fața ofițerului de stare civilă), divorțul pe cale notarială (în fața notarului public), divorțul pe cale judiciară (în fața instanței de judecată).

Spre deosebire de vechea reglementare, noua reglementare permite soților desfacerea căsătoriei prin acord, în fața instanțelor de judecată, indiferent de durata căsătoriei și indiferent dacă există sau nu copii minori rezultați din căsătorie. Desfacerea căsătoriei prin acordul părților, în fața instanțelor de judecată poate fi obținută:

 

  • la cererea ambilor soți – această modalitate presupune formularea în comun a cererii de divorț de către ambii soți. Cererea se semnează de către aceștia sau prin mandatar comun, cu procură specială autentică.

 

  • la cererea unuia dintre soți, acceptată de către celălalt soț – această modalitate presupune că unul dintre soți a formulat cerere de divorţ întemeiată pe culpa exclusivă a celuilalt, iar acesta din urmă recunoaște faptele ce i se impută. Pentru ca instanța să pronunțe divorțul în această modalitate este necesar ca soțul care a formulat și înregistrat cererea de divorț să fie de acord cu desfacerea căsătorieide comun acord. În cazul în care soțul se opune,  recunoașterea faptelor care au dus la destrămarea căsătoriei de către soțul chemat în judecată constituie doar un mijloc de probă de care instanța va ține cont atunci când se va pronunța asupra cererii.

 

Cererea de divorț este de competenţa judecătoriei în circumscripţia căreia se află cea din urmă locuință comună a soţilor. Dacă soţii nu au avut locuinţă comună sau dacă niciunul dintre soţi nu mai locuieşte în circumscripţia judecătoriei în care se află cea din urmă locuinţă comună, judecătoria competentă este aceea în circumscripţia căreia îşi are locuinţa soțul pârât, iar când soțul pârât nu are locuinţa în ţară şi instanţele române sunt competente internaţional, este competentă judecătoria în circumscripţia căreia îşi are locuinţa soțul reclamant.

Dacă soții nu au locuinţa în ţară, aceștia pot conveni să introducă cererea de divorţ la orice judecătorie din România. În lipsa unui asemenea acord, cererea de divorţ este de competenţa Judecătoriei Sectorului 5 al municipiului Bucureşti.

Mai multe informații despre soluția pronunțată de Judecătoria sector 4 într-o cauză având ca obiect desfacerea căsătoriei prin acordul soților: Dosar nr 14884/4/2016