Conform art. 25 alin. (2) din Codul Civil persoana fizica este omul, privit individual, ca titular de drepturi si obligatii civile. Persoana devine majora la implinirea varstei de 18 ani, cand, care regula, dobandeste capacitate deplina de exercitiu.

            Pana la dobandirea capacitatii depline de exercitiu parintii exercita autoritatea parinteasca. Aceasta presupune un ansamblu de drepturi si indatoriri care privesc atat persoana, cat si bunurile copilului si apartin in mod egal ambilor parinti. Autoritatea parinteasca este exercitata impreuna si in mod egal de catre parinti.

            Libertatea de circulatie este constitutional garanta si se exercita de catre cetatenii romani in conditiile Legii 248/2005 privind regimul liberei circulaţii a cetăţenilor români în străinătate.

            Organele poliţiei de frontieră permit ieşirea din România a cetăţenilor români minori numai dacă sunt însoţiţi de o persoană fizică majoră, în următoarele cazuri:

–           minorului care este titular al unui document de călătorie individual ori, după caz, al unei cărţi de identitate/cărţi electronice de identitate şi călătoreşte în străinătate însoţit de ambii părinţi i se permite ieşirea în aceleaşi condiţii şi împreună cu aceştia;

–           minorului care este titular al unui document de călătorie individual ori, după caz, al unei cărţi de identitate/cărţi electronice de identitate şi călătoreşte în străinătate împreună cu unul dintre părinţi i se permite ieşirea în aceleaşi condiţii şi împreună cu acesta numai dacă părintele însoţitor prezintă o declaraţie a celuilalt părinte din care să rezulte acordul acestuia cu privire la efectuarea de călătorii în străinătate, pentru o perioadă care să nu depăşească 3 ani de la data întocmirii acesteia sau, după caz, face dovada decesului celuilalt părinte;

–           minorului care este titular al unui document de călătorie individual ori, după caz, al unei cărţi de identitate/cărţi electronice de identitate şi care călătoreşte în străinătate împreună cu unul dintre părinţi i se permite ieşirea în aceleaşi condiţii şi împreună cu acesta, fără a mai fi necesară declaraţia celuilalt părinte, numai dacă părintele însoţitor face dovada faptului că i-a fost încredinţat prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă şi irevocabilă sau că exercită singur autoritatea părintească în temeiul unei hotărâri judecătoreşti rămase definitivă şi irevocabilă ori în temeiul unei hotărâri judecătoreşti rămase definitivă pentru procesele începute cu data de 15 februarie 2013;

–           minorului care este titular al unui document de călătorie individual sau, după caz, al unei cărţi de identitate/cărţi electronice de identitate şi care călătoreşte însoţit de o altă persoană fizică majoră i se permite ieşirea în aceleaşi condiţii şi împreună cu aceasta numai dacă persoana însoţitoare prezintă o declaraţie a ambilor părinţi sau, după caz, a părintelui căruia i-a fost încredinţat prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă şi irevocabilă, a părintelui care exercită singur autoritatea părintească în temeiul unei hotărâri judecătoreşti rămase definitivă şi irevocabilă ori în temeiul unei hotărâri judecătoreşti rămase definitivă pentru procesele începute cu data de 15 februarie 2013, a părintelui supravieţuitor sau a reprezentantului său legal, care să cuprindă acordul acestora cu privire la efectuarea de călătorii în străinătate, pentru o perioadă care să nu depăşească 3 ani de la data întocmirii acesteia, precum şi datele de identitate a însoţitorului respectiv.

            Pentru a putea efectua calatorii in strainatate insotit de catre un singur parinte sau de catre o alte persoana fizica majora este necesar ca celalalt parinte al persoanei minore sa dea o declaraţie care trebuie să fie autentificata în ţară de notarul public, iar în străinătate, de misiunile diplomatice sau oficiile consulare ale României ori, dacă a fost data în faţa autorităţilor străine, să îndeplinească condiţiile de supralegalizare prevăzute de lege sau să aibă aplicată apostila conform Convenţiei cu privire la suprimarea cerinţei supralegalizării actelor oficiale străine, adoptată la Haga la 5 octombrie 1961, la care România a aderat prin Ordonanţa Guvernului nr. 66/1999, aprobată prin Legea nr. 52/2000, cu modificările ulterioare, cu excepţia celor ce emană dintr-un stat cu care România a încheiat tratate, convenţii sau acorduri de asistenţă juridică, în materie civilă sau de drept al familiei, care prevăd scutirea de supralegalizare. Declaraţiile trebuie să fie eliberate părţilor în două duplicate, dintre care un duplicat se păstrează de către însoţitor, iar al doilea duplicat însoţeşte paşaportul minorului.