Folosirea procedurii ordonanţei preşedinţiale pentru suspendarea executării silite este inadmisibilă, aceasta putând fi solicitată exclusiv în temeiul art. 719 alin. 1 NCPC şi cu îndeplinirea condiţiilor speciale în materia executării silite.

”Deşi prin cererea formulată reclamantul SP RV a solicitat pe cale de ordonanţă preşedinţială suspendarea executării silite în dosarul de executare al BEJ ÎN şi ÎD nr. 45/2016 până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a contestaţiei la executare introdusă pe rolul Judecătoriei RV, în mod greşit instanţa de fond a calificat acţiunea ca având obiect suspendarea provizorie a executării silite până la soluţionarea definitivă a capătului de cerere privind suspendarea executării în cadrul contestaţiei la executare.

Astfel potrivit dispoziţiilor art. 9 alin.2 C.pr.civ. obiectul şi limitele procesului sunt stabilite prin cererile şi apărările părţilor, iar potrivit dispoziţiilor art.22 alin.4, judecătorul dă sau restabileşte calificarea juridică a actelor şi faptelor deduse judecăţii, chiar dacă părţile le-au dat o altă denumire,însă ,în acest caz este obligat să pună în discuţia părţilor calificarea juridică exactă.

Observă Tribunalul că instanţa de fond a schimbat calificarea juridică a acţiunii fără a pune în discuţia părţilor acest aspect astfel că a încălcat două principii esenţiale ale procesului civil şi anume,dreptul de dispoziţie al părţilor şi rolul judecătorului în aflarea adevărului.

De altfel, deşi cauza a fost soluţionată fără citarea părţilor instanţa de fond a primit concluziile orale ale apărătorului contestatoarei,încălcând în mod flagrant dreptul la apărare al intimatei.

Cum în mod greşit instanţa de fond a schimbat calificarea juridică a acţiunii,obiectul cauzei constituindu-l suspendarea executării silite pe calea ordonanţei președințiale, Tribunalul constată că hotărârea este supusă apelului aşa încât nu se impune analiza motivului invocat de către apelant cu privire la acest aspect.

In mod greşit instanţa de fond a respins excepţia inadmisibilităţii cererii, invocată prin întâmpinare de către intimată, dând o interpretare greşită dispoziţiilor legale.

Conform art. 997 şi urm. C.pr.civ. republicat, ordonanţa preşedinţială este o procedură de natură contencioasă care are ca obiect obţinerea rapidă din partea instanţei competente, în cazuri urgente a unei hotărâri prin care să se reglementeze provizoriu raporturile dintre părţi, până la tranşarea pe fond a litigiului dintre ele.

Prin cererea formulată reclamantul SP RV a solicitat pe cale de ordonanţă preşedinţială suspendarea executării silite în dosarul de executare al BEJ ÎN şi ÎD nr. 45/2016 până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a contestaţiei la executare introdusă pe rolul Judecătoriei RV.

Potrivit dispoziţiilor art.719 alin.1 C.p.c ,până la soluţionarea contestaţiei la executare sau a altei cereri privind executarea silită, la solicitarea părţii interesate şi numai pentru motive temeinice, instanţa competentă poate suspenda executarea. Suspendarea se poate solicita odată cu contestaţia la executare sau prin cerere separată.
Alin (2) prevede că,pentru a se dispune suspendarea, cel care o solicită trebuie să dea în prealabil o cauţiune, calculată la valoarea obiectului contestaţiei, iar potrivit alin. (7): „în cazuri urgente şi dacă s-a plătit cauţiunea prevăzută la alin. (2), instanţa poate dispune, prin încheiere şi fără citarea părţilor, suspendarea provizorie a executării până la soluţionarea cererii de suspendare. Încheierea nu este supusă niciunei căi de atac. Cauţiunea depusă potrivit prezentului alineat este deductibilă din cauţiunea finală stabilită de instanţă, dacă este cazul.”

Faţă de reglementarea legală a acestei instituţii, Tribunalul apreciază că folosirea procedurii ordonanţei preşedinţiale pentru suspendarea executării este inadmisibilă, aceasta putând fi solicitată exclusiv în temeiul art. 719 alin. 1 C.pr.civ. rep. şi cu îndeplinirea condiţiilor speciale în materia executării silite.

Soluţia se impune şi prin aceea că art. 719 C.pr.civ. rep. constituie reglementarea specială şi, în consecinţă, derogă de la dispoziţiile art. 997 şi următ. C.pr.civ.. rep., cu o sferă mai largă de aplicabilitate.

Pentru considerentele expuse, Tribunalul, în temeiul art.480 alin.2 C.pr.civ. a admis apelul declarat împotriva încheierii civile nr. 460/22.03.2016 pronunţată de Judecătoria RV pe care a schimbat-o, în tot, în sensul că a admis excepţia inadmisibilităţii cererii, invocată de către intimată şi a respins cererea de ordonanţă preşedinţială ca inadmisibilă.” (Tribunalul Teleorman, Decizia civilă nr. 401/5 mai 2016, portal.just.ro)