Legea recunoaște reclamantului, ca expresie a prinicipiului disponibilității, dreptul de a renunța la cererea pe care a introdus-o, la judecată, fără a fi obligat să justifice motivele care au stat la baza deciziei sale. Renunțarea la judecată apare, așadar, ca un act procedural de dispoziție, unilateral, specific reclamantului, prin care acesta își exprimă în mod vădit intenția de a nu mai continua procesul început. O atare manifestare de voință poate interveni atunci când reclamantul ajunge la o înțelegere cu partea adversă, înțelegere care nu se concretizează într-un contract de tranzacție (situație des întâlnită în cazul proceselor de divorț) sau atunci când realizează pe parcursul desfașurării procesului că nu dispune de toate probele necesare în vederea susținerii pretențiilor sale și riscă respingerea cererii ca nefondată printr-o hotărâre cu autoritate de lucru judecat.

Renunțarea la judecată produce efecte numai din punct de vedere procedural, fără a avea consecințe asupra drepturilor subiective ale reclamantului, ceea ce înseamnă că acesta va putea introduce o nouă cerere de chemare în judecată pentru valorificarea aceluiași drept, având în vedere că hotărârea prin care s-a luat act de renunțare nu se bucură de autoritate de lucru judecat.

Având în vedere faptul că renunțarea la judecată nu afectează dreptul subiectiv al reclamantului, ci doar cursul procesului, legea nu impune condiții speciale cu privire la forma pe care trebuie să o îmbrace manifestarea de voință a reclamantului. Potrivit art. 406 alin. (1) C.proc.civ. renunțarea la judecată poate fi făcută prin intermediul unei cereri scrise (această cerere poate lua forma unui înscris sub semnătură privată) sau verbal în ședința de judecată și poate fi totală sau parțială.

Eficacitatea manifestării de voință a reclamantului în sensul de a renunța la judecată nu este condiționată de respectarea unui termen limită. O astfel de limitare nu și-ar avea rostul, având în vedere diversitatea situațiilor care pot apărea pe parcursul unui proces civil și care pot influența interesul reclamantului vizavi de cererea introdusă.