Reținerile salariale pot fi făcute fie în baza unor titluri executorii pe care le au creditorii salariatului (bănci, titularii pensiei de întreținere, statul român etc.), fie direct de către angajator, pentru recuperarea sumelor de bani pe care salariatul i le datorează cu titlu de despăgubire. Totuși, legislația nu lasă urmă de dubiu: oricâți ar cere să se facă rețineri din salariu și oricât de mari sunt sumele pe care le-ar avea de recuperat, nu se poate reține mai mult de jumătate din suma pe care o câștigă un salariat în fiecare lună.
Prejudiciile aduse angajatorului pot atrage rețineri salariale

“Salariaţii răspund patrimonial, în temeiul normelor şi principiilor răspunderii civile contractuale, pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina şi în legătură cu munca lor”, conform Codului muncii.

După cum spuneam, dacă nu e vorba de popriri pe care le cer terții (față de raportul de muncă), în baza datoriilor pe care salariatul le are la aceștia, atunci nu ne mai rămân decât reținerile pe care le face direct angajatorul, pentru a-și recupera de la salariat pagubele produse de acesta din urmă.

“Suma stabilită pentru acoperirea daunelor se reţine în rate lunare din drepturile salariale care se cuvin persoanei în cauză din partea angajatorului la care este încadrată în muncă. Ratele nu pot fi mai mari de o treime din salariul lunar net, fără a putea depăşi împreună cu celelalte reţineri pe care le-ar avea cel în cauză jumătate din salariul respectiv (…) În cazul în care acoperirea prejudiciului prin reţineri lunare din salariu nu se poate face într-un termen de maximum 3 ani de la data la care s-a efectuat prima rată de reţineri, angajatorul se poate adresa executorului judecătoresc în condiţiile Codului de procedură civilă”, stabilește Codul muncii.

Așadar, angajatorul nu poate lua lunar mai mult de o treime din salariul unui angajat, iar dacă mai există și alte popriri pe salariul său, atunci nu se poate ca toate aceste rețineri să depășească jumătate din veniturile salariale. E posibil însă ca salariatul să fie nevoit să-l înștiințeze pe angajator că mai există și alte popriri care se fac asupra salariului său, pentru a nu se ajunge la depășirea acestei limite.

Pentru a angaja răspunderea patrimonială a unui salariat trebuie să fie îndeplinite câteva condiții:

existența unui prejudiciu material produs angajatorului;
paguba să fie provocată de angajat, din vina sa, cu excluderea forței majore sau a altor cauze neprevăzute; de asemenea, sunt excluse de la răspundere pagubele care se încadrează în riscul normal al serviciului;
paguba să fi fost realizată de angajat în legătură cu munca sa – distincția e importantă pentru că dacă paguba e produsă de angajat fără să aibă legătură cu munca sa, atunci nu ne mai interesează regulile din Codul muncii, ci ne vom afla pe tărâmul Codului civil, la capitolul referitor la răspunderea civilă delictuală (altfel spus, raportul de muncă dintre salariat și angajator nu mai are relevanță).
După constatarea pagubei și identificarea vinovatului, între angajator și acesta din urmă se încheie de comun acord o notă de constatare și evaluare a pagubei, în care se stabilește valoarea pagubei și modul de reținere, într-un termen care nu poate fi mai mic de 30 de zile de la data comunicării. Am subliniat ideea de acord comun prevăzută în Cod pentru a scoate în evidență faptul că, în lipsa unui acord, recuperarea pagubei se va face pe calea instanței, angajatorul fiind nevoit să apeleze la un judecător.

Contravaloarea pagubei recuperate prin acordul dintre angajator și salariat nu poate fi mai mare decât echivalentul a cinci salarii minime brute pe economie (adică 7.250 de lei). Ceea ce înseamnă că, dacă angajatorul are de recuperat mai mult de 7.250 de lei, atunci varianta reținerilor salariale directe nu mai poate să funcționeze, angajatorul fiind nevoit să apeleze la instanță.

De asemenea, dacă nu numai unul a fost vinovat de producerea prejudiciului, ci mai mulți angajați, atunci ei vor răspunde proporțional.

Important! În lipsa unui acord sub forma notei de constatare, ori în lipsa unei hotărâri judecătorești, angajatorul nu are un temei legal pentru a face rețineri din salariu. Având în vedere că Codul muncii prevede expres că reținerile salariale nu se pot face altfel decât în condițiile legii, salariatul căruia i s-a reținut din salariu fără să existe o notă de constatare sau fără o hotârâre judecătorească poate să reclame oricând aceste rețineri ca nelegale și să-și recupereze banii.