Termenele de prescripţie extinctivă, termenul de prescripţie extinctivă este intervalul de timp, stabilit de lege sau chiar de părţi, înăuntrul căruia trebuie exercitat dreptul la acţiune, sub sancţiunea stingerii dreptului material la acţiune.

Ca orice termen, şi termenul de prescripţie extinctivă are un început (marcat de momentul la care începe să curgă prescripţia extinctivă), o durată, precum şi un sfârşit (marcat de momentul împlinirii prescripţiei extinctive).

Spre deosebire de reglementarea anterioară, termenul de prescripţie extinctivă nu mai este un termen esenţialmente legal, deoarece, în condiţiile art. 2515 Noul Cod Civil, părţile pot reduce sau mări termenele de prescripţie extinctivă prevăzute de lege.

Deşi, ca regulă, durata termenului de prescripţie nu poate fi modificată decât prin acordul expres al părţilor, există totuşi un caz de prorogare legală a termenului de prescripţie extinctivă. Astfel, potrivit art. 1394 noul Cod Civil, în toate cazurile în care despăgubirea derivă dintr-un fapt supus de legea penală unei prescripţii mai lungi decât cea civilă, termenul de prescripţie a răspunderii penale se aplică şi dreptului la acţiunea în răspundere civilă.

Termenele de prescripţie extinctivă pot fi clasificate, în funcţie de izvorul lor, în termene legale şi termene convenţionale.

După vocaţia sau sfera lor de aplicare, se poate face distincţie între termenul legal general de prescripţie extinctivă şi termenele legale speciale de prescripţie extinctivă.

în raport de izvorul normativ, deosebim între termene legale de prescripţie extinctivă instituite de Codul civil şi termene legale de prescripţie extinctivă instituite de alte acte normative.

Termenul general de prescripţie extinctivă
Prin termen general de prescripţie extinctivă înţelegem acel termen care se aplică practic ori de câte ori nu îşi găseşte aplicaţie un termen special de prescripţie extinctivă într-un anume caz dat sau părţile nu au convenit un alt termen.

Potrivit art. 2517 noul Cod Civil, termenul de prescripţie extinctivă este de 3 ani, dacă legea nu prevede un alt termen.