Codul penal incrimineaza, in art. art. 226 infractiunea de violarea vieţii private .   Astfel,potrivit alin. (1) atingerea adusă vieţii private, fără drept, prin fotografierea, captarea sau înregistrarea de imagini, ascultarea cu mijloace tehnice sau înregistrarea audio a unei persoane aflate într-o locuinţă sau încăpere ori dependinţă ţinând de aceasta sau a unei convorbiri private se pedepseşte cu închisoare de la o lună la 6 luni sau cu amendă.

Totodata, alin. (2) prevede ca divulgarea, difuzarea, prezentarea sau transmiterea, fără drept, a sunetelor, convorbirilor ori a imaginilor prevăzute în alin. (1), către o altă persoană sau către public, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.

De asemenea, plasarea, fără drept, de mijloace tehnice de înregistrare audio sau video, în scopul săvârşirii faptelor prevăzute în alin. (1) şi alin. (2), se pedepseşte cu închisoarea de la unu la 5 ani.

Nu constituie insa infracţiune fapta săvârşită:

  • de către cel care a participat la întâlnirea cu persoana vătămată în cadrul căreia au fost surprinse sunetele, convorbirile sau imaginile, dacă justifică un interes legitim;
  • dacă persoana vătămată a acţionat explicit cu intenţia de a fi văzută ori auzită de făptuitor;
  • dacă făptuitorul surprinde săvârşirea unei infracţiuni sau contribuie la dovedirea săvârşirii unei infracţiuni;
  • dacă surprinde fapte de interes public, care au semnificaţie pentru viaţa comunităţii şi a căror divulgare prezintă avantaje publice mai mari decât prejudiciul produs persoanei vătămate.

 

Fara indoiala, infractiunea de violare a vietii private poate fi savarsita si in raporturile dintre soti. O ipoteza particulara care ar putea genera insa unele dificultati in ceea ce priveste raspunsul la intrebarea daca se poate retine sau nu caracterul infractional al unei astfel de fapte a unuia dintre soti, savarsite in legatura cu celalalt sot, o reprezinta aceea in care sotii sunt separati in fapt, fara a exista insa in cauza o hotarare privitoare la divortul si partajul bunurilor acestora, iar unul dintre acestia plaseaza, fără drept,in locuinta, bun comun , mijloace tehnice de înregistrare audio sau video, cu scopul de a urmari activitatea celuilalt sot.

 

Este adevarat ca potrivit dispozitiilor Codului Civil (art. 345) fiecare dintre soti are dreptul de a folosi bunul comun, fara consimtamantul expres al celuilalt sot, insa acesta norma legala nu este de natura a exclude caracterul penal al faptei, neputând fi incidenta, intr-o asemenea situatie, cauza justificativa prevazuta de art. 21 C. pen., intrucat, in acest caz, dreptul nu se exercita cu respectarea condițiilor și limitelor prevăzute de lege, asa cum impune norma penala.

In acest sens, orice persoana trebuie să își exercite drepturile cu bună-credință, în acord cu ordinea publică și cu bunele moravuri.Codul civil statueaza in art. 15, intitulat “abuzul de drept”, ca “niciun drept nu poate fi exercitată în scopul de a vătămă a sau păgubit pe altul ori într-un mod excesiv și nerezonabil, contrar bunei-credinte.”

In concluzie, asa cum a fost precizat si in literatura de specialitate, poate fi subiect activ al infractiunii de violare a vietii private inclusiv proprietarul/ coproprietarul locuintei, in care acesta a instalat dispozitivele mai sus mentionate.