Procedura executării silite a devenit tot mai răspândită în ultimii ani, numărul românilor supși executării fiind într-o creștere progresivă. Executarea silită este procedura prin care creditorul urmărește recuperarea unei datorii de la un debitor care fie nu a mai putut, fie nu a dorit să returneze banii. Procedura de executare silită se poate desfășura prin mai multe modalități, precum, executarea mobiliară, executare imobiliară, executarea fructelor produse de un imobil sau, cea mai răspândită formă de executare silită, poprirea pe salariu.
Ce este poprirea?
Poprirea este modalitatea de executare asupra sumelor de bani câștigate de către debitor (veniturilor debitorului). Conform art. 780 din Codul de procedură civilă „Sunt supuse urmăririi silite prin poprire sumele de bani, titlurile de valoare sau alte bunuri mobile incorporale urmăribile datorate debitorului ori deținute în numele său de o a treia persoană sau pe care aceasta din urmă i le va datora în viitor, în temeiul unor raporturi juridice existente.”
Așadar, procedura executării silite implică trei părți: creditorul, debitorul și „o a treia persoană” denumită „terț poprit”, persoană care datorează în temeiul unor relații contractuale anumite sume de bani către debitor (de obicei angajatorul).
Abuzul executorilor cu ocazia popririi
Conform art. 729 alin (1) lit. b) din Codul de procedură silită „Salariile și alte venituri periodice, pensiile acordate în cadrul asigurărilor sociale, precum și alte sume ce se plătesc periodic debitorului și sunt destinate asigurării mijloacelor de existență ale acestuia pot fi urmărite: b) până la o treime din venitul lunar net, pentru orice alte datorii.”
În practică însă, de multe ori executorii judecătorești trimit adrese de poprire atât angajatorilor cât și băncilor la care persoanele poprite au cardul de salariu. Astfel, atât banca cât și angajatorul opresc câte o treime din salariu, debitorul rămânând la finalul lunii la rândul său cu o treime din salariu.
Mai mult, de obicei executorii iau măsura popririi înainte de comunicarea somației către debitor, astfel încât acesta află de instituirea executării silite, la finalul lunii când în cont are doar 33% din salariu.
Cum contest o poprire instituită asupra conturilor?
Poprirea, precum și întreaga executare silită se pot contesta pe calea formulării ucxznei contestații la executare silită în baza art. 712 din Codul de procedură civilă. Cu ocazia acestei proceduri a contestației la executare, atât titlul executoriu (cu excepția hotărârilor judecătoresți) cât și măsurile de executare, în cazul de față poprirea pot fi contestate.
Uzual pot fi contestate atât temeiurile legale de instituire a popririi (aceasta este nelegal instituită) cât și cunatumul popririi (aceasta depășește sumele maxime indicate de către art. 729 din Codul de procedură civilă).
O problemă comună privind contestațiile la executare este termenul de 15 zile în care acestea se pot formula, perioadă prea scurtă pentru majoritatea persoanelor să găsească un avocat care să îi ajute cu această procedură juridică.
Cu toate acestea, în cazul executărilor silite pornite în urma neexecutării unui contract de credit, de multe ori contestația la executare se poate formula inclusiv după termenul indicat, raportat la Hotărârea CJUE în cauza C-75/2019.
Prin hotărârea menționată, Curtea reține că „Directiva 93/13/CEE a Consiliului privind clauzele abuzive în contracte încheiate cu consumatorii trebuie interpretată în sensul că se opune unei norme de drept național în temeiul căreia un consumator care a încheiat un contract de credit cu o instituție de credit și împotriva căruia acest profesionist a început o procedură de executare silită este decăzut din dreptul de a invoca existența unor clauze abuzive pentru a contesta procedura menționată după expirarea unui termen de 15 zile de la comunicarea primelor acte ale acestei proceduri, chiar dacă acest consumator are la dispoziție, în temeiul dreptului național, o acțiune în justiție în scopul constatării existenței unor clauze abuzive a cărei introducere nu este supusă niciunui termen, dar a cărei soluție nu produce efecte asupra celei care rezultă din procedura de executare silită și care îi poate fi impusă consumatorului înainte de soluționarea acțiunii în constatarea existenței unor clauze abuzive.”
Acest lucru înseamnă că, în cazurile clauzelor abuzive, termenul de formulare al contestației nu poate fi restrâns la 15 zile.