Prejudiciile materiale sunt cele care rezultă din atingerea unui interes patrimonial. Ele se pot prețui în bani. De aceea, asemenea prejudicii se mai numesc și patrimoniale sau pecuniare. Prejudiciul material se poate înfatișa și sub forma beneficiului sau câștigului nerealizat.
Daune morale
Sunt prejudicii cauzate unei persoane, constând în suferințe de ordin psihic. Deși nu se poate face un calcul real al compensațiilor morale, este justificată acordarea unor compensații materiale acelor persoane care au avut de suferit în ceea ce privește imaginea lor în societate, în familie, din cauza faptelor ilicite săvârșite de alte persoane.
Prejudiciul estetic
Prejudiciul estetic constă în rezultatul de natură nepatrimonială concretizat în alterarea aspectului fizic al persoanei, urmare susceptibilă de a cauza suferinţe şi de a avea repercusiuni în plan social. Sursa acestui prejudiciu este, cu precădere, delictul. Numai vătămările susceptibile să aducă atingere esteticii individului justifică indemnizarea.
Prejudiciul sexual
Prejudiciul sexual este o noţiune ce include aspecte legate atât de funcţia sexuală, cât şi de funcţia de reproducere. La nivelul primei funcții, consecinţele prejudiciabile se manifestă prin diminuarea ori dispariţia dorinţei sexuale, imposibilitatea realizării actului, lipsa orgasmului, frigiditate. La nivelul funcţiei de reproducere, prejudiciul sexual se traduce prin imposibilitatea de a procrea (sterilitatea sau imposibilitatea de a naşte într-o manieră firească).
Prejudiciul juvenil
În literatura de specialitate se consideră că prejudiciul juvenil este o specie aparte de daună corporală, care creează în favoarea victimei un drept special la reparaţie. În mod obişnuit, prejudiciul juvenil este invocat pentru a compensa privaţiunile pe care le suferă o persoană tânără, care se vede lipsită de posibilitatea de a participa la activităţile specifice vârstei sale.
Prejudiciul de agrement
Prejudiciul de agrement nu este o privare generală de plăcerile vieţii. Dimpotrivă, acest tip de daună reprezintă imposibilitatea victimei de a practica activităţile pe care le desfăşura înainte de accident – activităţi de natură culturală (teatru, arte plastice, conferinţe), sportivă (fotbal, tenis, schi, alpinism) sau de petrecere a timpului liber (plimbare, pescuit, vânătoare).