Potrivit art. 339 C.civ. “Bunurile dobândite în timpul regimului comunităţii legale de oricare dintre soţi sunt, de la data dobândirii lor, bunuri comune în devălmăşie ale soţilor.” In interpretarea acestui articol trebuie insa avut in vedere faptul ca legiuitorul a calificat in mod expres anumite categorii de bunuri drept bunuri proprii ale fiecarui sot, respectiv:
- bunurile dobândite prin moştenire legală, legat sau donaţie, cu excepţia cazului în care dispunătorul a prevăzut, în mod expres, că ele vor fi comune;
- bunurile de uz personal;
- bunurile destinate exercitării profesiei unuia dintre soţi, dacă nu sunt elemente ale unui fond de comerţ care face parte din comunitatea de bunuri;
- drepturile patrimoniale de proprietate intelectuală asupra creaţiilor sale şi asupra semnelor distinctive pe care le-a înregistrat;
- bunurile dobândite cu titlu de premiu sau recompensă, manuscrisele ştiinţifice sau literare, schiţele şi proiectele artistice, proiectele de invenţii şi alte asemenea bunuri;
- indemnizaţia de asigurare şi despăgubirile pentru orice prejudiciu material sau moral adus unuia dintre soţi;
- bunurile, sumele de bani sau orice valori care înlocuiesc un bun propriu, precum şi bunul dobândit în schimbul acestora;
- fructele bunurilor proprii.
Cu alte cuvinte, orice alte bunuri dobandite de oricare dintre soti in timpul casatorie, cu exceptia celor proprii, sunt supuse regimului juridic al comunitatii legale, fiind considerate bunuri comune.
O precizare importanta referitoare la dovedirea calitatii de bun comun este oferita de art. 343 alin. (1) conform caruia “calitatea de bun comun nu trebuie dovedita “.
In contextul acestei prezentari generale, de ordin introductiv, raportandu-ne la o situatie concreta, anume aceea in care, in timpul casatoriei, sotii dobandesc, prin cumparare, un bun imobil, pretul acestuia fiind platit din veniturile salariale ale acestora, intre care exista insa o disproportie semnificativa de valoare, apare urmatoarea intrebare: ce se intampla la momentul divortului sotilor, in privinta partajarii acestui bun imobil? Cui ii va fi atribuit acesta?
Sub un prim aspect, avand in vedere precizarile anterior facute, dar si dipozitiile art. 341 C. civ.care califica in mod expres veniturile din munca drept bunuri comune, în cazul în care creanţa privind încasarea lor devine scadentă în timpul comunităţii, bunul imobil dobandit de soti cu ajutorul unor astfel de venituri are calitatea de bun comun, inclusiv in ipoteza in care suma de bani necesara achitarii pretului este reprezentata de veniturile salariale apartinand exclusiv unuia acestia.
Sub un alt aspect, strict pentru calificarea unui bun ca fiind comun, contributia efectiva a fiecarui sot la dobandirea lui nu este o conditie esentiala, iar cu atat mai mult cuantumul acestei contributii nu prezinta relevanta sub acest aspect, dat fiind faptul ca aceasta contributie este prezumata de lege a exista prin insusi faptul instituirii regimului comunitatii legale.
Cu toate acestea, contributia directa sau indirecta a fiecarui sot la dobandirea bunului imobil, precum si cuantumul acestei contributii capata o deosebita importanta la momentul divortului sotilor, cand se urmareste determinarea cotei- parti ce se cuvine fiecaruia dintre acestia, in cadrul partajului.
Astfel, in momentul realizarii partajului, se va determina cota- parte ce revine fiecarui sot, pe baza contributiei sale, atat la dobandirea bunurilor comune, cat si la indeplinirea obligatiilor comune. Este de mentionat faptul ca pana la proba contrara, se prezuma ca sotii au avut o contributie egala.
In ceea ce priveste modalitatea concreta de realizare a partajului bunul imobil comun, acesta se va face in natura, proportional cu cota-parte a fiecaruia dintre soti. Daca insa bunul imobil nu este comod partajabil in natura din diverse motive (spre exemplu, din cauza imposibilitatii convietuirii sotilor in acelasi imobil determinata de natura relatiilor extrem de deteriorate dintre acestia) , partajul se va face fie prin atribuirea întregului bun, în schimbul unei sulte, în favoarea unuia dintre soti , la cererea acestuia, fie prin vânzarea bunului în modul stabilit de soti ori, în caz de neînţelegere, la licitaţie publică, în condiţiile legii, şi distribuirea preţului către acestia proporţional cu cota-parte a fiecăruia dintre ei.