Cesiunea contractului de credit de banca catre o institutie nebancara, duce la imposibilitatea de a cere executarea silita a creantei.
In momentul in care, banca, una dintre partile contractului de credit, cesioneaza (cedeaza) creanta detinuta impotriva debitorului in baza contractului de credit incheiat intre parti, catre o institutie de nebancara (recuperatori de creanta), institutia nebancara care a preluat cesiunea, din punct de vedere legal, pentru a putea solicita inceperea executarii silite impotriva debitorului, trebuie sa obtina un titlu executoriu, pe calea comuna, adica sa se adreseze instantei de judecata sa obtina o hotarare judecatoreasca in baza careia sa se poata solicita executarea silita.
Pentru a fi opozabila cesiunea de creanta intervenita intre banca si recuperator trebuie in mod concret sa fie adusa la cunostinta debitorului cesiunea de creanta intervenita intre banca si recuperator.
Aducerea la cunostina (debitorului) a cesiunii de creanta se face in scris fie de catre banca fie de catre recuperator, din acel moment cesiunea de creanta fiindu-i opozabila debitorului, lipsa aducerii la cunostinta a cesiunii de creanta face ca cesiunea intervenita sa nu fie opozabila debitorului, adica intre recuperator si debitor nu exista niciun raport juridic prin urmare neexistand niciun titlu executoriu.
Chiar si in situatia in care cesiunea de creanta este adusa la cunostiinta debitorului, recuperatorul de creanta nu are un titlu executoriu in temeiul caruia sa poata solicita inceperea executarii silite, deoarece prin transmiterea creantei catre recuperator, contractul de credit isi pierde titlul executoriu.
In acest sens este si practica judiciara de la noi care a decis ca : ,, potrivit Noului Cod de procedură civilă, scopul executării silite este acela de a garanta creditorului realizarea drepturilor recunoscute acestuia prin titlul executoriu. Conform O.U.G. nr. 99/2006 privind instituțiile de credit și adecvarea capitalului, contractele de credit, inclusiv contractele de garanție reală sau personală, încheiate de o instituție de credit constituie titluri executorii.
De îndată ce contractul de credit este cesionat către o altă entitate juridică decât o Bancă raportul dintre noul creditor și debitor capătă o altă natură juridică. În acest sens, O.U.G. nr. 99/2006 interzice în mod expres entităților juridice care nu sunt instituții de credit să desfășoare activități cu specific bancar: S.R.L-ul recuperator de credite nu are dreptul de a percepe dobânzi/penalizări/comisioane bancare și nu mai este supus normelor și controalelor B.N.R.
Astfel, prin cesiune se pierde caracterul de titlu executoriu al contractului de credit întrucât legiuitorul nu a înteles să confere caracter de titlu executoriu și contractelor de împrumut încheiate cu alte entități juridice decât unități bancare. Este adevărat că cesiunea de creanță implică transmiterea creanței împreună cu accesoriile și garanțiile sale, dar noțiunea de creanță, de garanții, de accesorii privește materialitatea, substanța dreptului dedus judecății, iar nu atributul executorialității sale, aspect de drept procesual .Este greșit a interpreta că transferul creanței implică și transmiterea valorii sale de titlu executoriu, întrucât caracterul de titlu executoriu al creantei nu este un accesoriu al dreptului cedat, ci un atribut pe care legiuitorul l-a prevăzut expres sau nu pentru un anume contract.
Astfel ca, ori de catre ori nu sunt respectate dispozitiile legale anterior mentionate, debitorul are posibilitatea de a formula contestatie la executare in termen de 15 zile de la data primirii primului act de executare silita de la executorul judecatoresc.