Infractiunea de abuz in serviciu – Art. 297 Cod Penal
Tinand cont de definitia extinsa oferita de Codul Penal, sensului de functionar public, se poate observa destul de usor, cum pentru infractiunea de abuz in serviciu, de principiu, raspunde orice persoana care are un rol intr-un serviciu public precum: sanatate, sport, cultura, invatamant, asistenta sociala etc. indiferent daca persoana respectiva este sau nu un functionar public in sensul legii civile.
In acest sens vine si Decizia ICCJ nr. 18/2017 prin care a hotarat faptul ca angajatii din banci sunt functionari publici in sensul legii penale si pot raspunde pentru abuz in serviciu si alte asemenea infractiuni.
Continutul infractiunii de abuz in serviciu.
Art.297 Cod Penal: (1)Fapta funcţionarului public care, în exercitarea atribuţiilor de serviciu, nu îndeplineşte un act sau îl îndeplineşte în mod defectuos şi prin aceasta cauzează o pagubă ori o vătămare a drepturilor sau intereselor legitime ale unei persoane fizice sau ale unei persoane juridice se pedepseşte cu închisoarea de la 2 la 7 ani şi interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcţie publică.
(2) Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează şi fapta funcţionarului public care, în exercitarea atribuţiilor de serviciu, îngrădeşte exercitarea unui drept al unei persoane ori creează pentru aceasta o situaţie de inferioritate pe temei de rasă, naţionalitate, origine etnică, limbă, religie, sex, orientare sexuală, apartenenţă politică, avere, vârstă, dizabilitate, boală cronică necontagioasă sau infecţie HIV/SIDA.
Elemente particulare:
Latura Obiectiva a infractiunii: Elementul material consta fie in neindeplinirea unui act, fie in indeplinirea defectuoasa a acestuia, de natura a produce o paguba sau un prejudiciu
Conditia esentiala pentru retinerea faptei ca infractiune este ca elementul material, adica actiunea sau inactiunea sa fie savarsita de un functionar in timpul exercitarii atributiilor de serviciu.
In ceea ce priveste tentativa, aceasta este posibila, dar nu este incriminata de Codul Penal.
Totodata, fapta abuziva trebuie sa cauzeze, ca rezultat specific, o vatamare a drepturilor sau intereselor legitime ale unei persoane ori o paguba a acesteia. Paguba constă intr-o pierdere, de natura patrimoniala, în sarcina subiectului pasiv. Prin vatamarea drepturilor sau intereselor legitime se intelege orice incalcare, lezare sau prejudiciere morala, fizica sau material adusa intereselor legitime ale unei persoane.
Astfel intre fapta abuziva si vatamarea cauzata intereselor legitime trebuie sa existe un raport de cauzalitate.
In privinta acestui raport de cauzalitate se poate retine savarsirea infractiunii de abuz in serviciu, asa incat dovedirea existentei cauzalitatii duce implicit la dovedirea infractiunii si probarea acesteia. In realitate acest procedeu este unul destul de dificil deoarece intre fapta si urmarea imediata trebuie sa se dovedeasca o anumita legatura, fapt ce revine in sarcina organelor de cercetare penala.
