Contestația la executare reprezintă modalitatea prin care persoana interesată poate obține, cu concursul instanței de judecată, anularea sau îndreptarea actelor de executare silită efectuate cu încălcarea dispozițiilor legale. De regulă, această procedură este utilizată atunci când:
- se contestă însăși executarea silită;
- se contestă un anumit act de executare din dosarul de executare;
- sunt necesare lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea titlului executoriu (așa-zisa contestație la titlu);
De asemenea, atunci când executarea silită se efectuează asupra unor bunuri deținute în proprietate comună pe cote-părți sau în devălmașie, partea interesată poate obține și împărțirea acestor bunuri.
Ceea ce este important de menționat este faptul că finalitatea acestei proceduri nu constă în examinarea împrejurărilor referitoare la fondul cauzei ori la temeinicia și legalitatea hotărârii judecătorești în baza căreia este efectuată executarea silită. Așadar, cuprinsul unei hotărâri judecătorești nu poate fi schimbat prin intermediul contestației la executare, legiuitorul reglementând în mod expres și distinct căile de atac ordinare și extraordinare ce pot fi exercitate în acest sens. Cu titlu de excepție, atunci când executarea silită se efectuează în temeiul unui alt titlu executoriu decât o hotărâre judecătorească (ca de exemplu, în baza unui contract de credit bancar), se pot invoca în contestația la executare și motive de fapt sau de drept referitoare la fondul dreptului cuprins în titlul executoriu, numai dacă legea nu prevede o cale specifică de desființare a acestuia.
Cine este îndreptățit să formuleze o contestație la executare?
În majoritatea cazurilor, contestația la executare este formulată de debitor, având în vedere faptul că el este persoana vizată în mod direct de procedura de executare silită. Interesul său ca întreaga procedură să se desfășoare în conformitate cu dispozițiile legale este ocrotit de legiuitor, în sensul că acesta poate invoca prin intermediul contestației la executare orice neregularitate prin care îi sunt vătămate interesele: de exemplu, debitorul poate invoca în apărarea sa prescripția dreptului de a obține executarea silită, perimarea unor acte de executare, nerespectarea formelor de încunostințare cu privire la decalanșarea procedurii, neopozabilitatea titlului executoriu etc. De asemenea, debitorul are posibilitatea de a solicita și de a obține prin intermediul contestației la executare și suspendarea executării silite declanșate împotriva sa, dar numai pentru motive ce țin de legalitatea procedurii, iar nu de situația sa patrimonială. Măsura suspendării poate fi dispusă de instanța de executare atunci când din dosarul de executare silită rezultă aparența posibilității ca acea contestație să fie admisă și să se dispună anularea, în tot sau în parte, a actelor de executare silită efectuate în cauză.
Totodată, contestația la executare poate fi utilizată și de creditor, de Ministerul Public (în condițiile art. 92 NCPC), precum și de către orice altă persoană ale cărei drepturi sunt vătămate prin prezenta procedură.
Care este termenul în care poate fi formulată contestația la executare?
Potrivit art. 715 NCPC, termenul în care poate fi formulată contestația la executare diferă în funcție de obiectul contestației. Astfel:
- Atunci când se contestă un anumit act de executare ori însăși executarea silită, termenul este de 15 zile (termen de decădere) de la data când:
- contestatorul a luat cunoştinţă de actul de executare, în situația în care se contestă un singur act de executare.
- debitorul a primit încheierea de încuviinţare a executării sau somaţia ori de la data când a luat cunoştinţă de primul act de executare, în cazurile în care nu a primit încheierea de încuviinţare a executării şi nici somaţia sau executarea se face fără somaţie, în situația în care se contestă însăși executarea silită.
- cel interesat a primit comunicarea ori, după caz, înştiinţarea privind înfiinţarea popririi. În situația în care poprirea este înfiinţată asupra unor venituri periodice, termenul de contestaţie pentru debitor începe cel mai târziu la data efectuării primei reţineri din aceste venituri de către terţul poprit
- Atunci când sunt contestate încheierile executorului judecătoresc, termenul este de 15 zile de la comunicarea actului în cauză.
- Atunci când contestaţia are ca obiect lămurirea înţelesului, întinderii sau aplicării titlului executoriu, aceasta poate fi făcută oricând înăuntrul termenului de prescripţie a dreptului de a obţine executarea silită (3 ani, respectiv 10 ani în cazul titlurilor emise în materia acțiunilor reale imobiliare).
Competența de soluționare
Competența de soluționare a contestației revine instanței de executare (judecătoria în a cărei circumscripție se află domiciliul sau, după caz, sediul debitorului. Dacă domiciliul sau, după caz, sediul debitorului nu se află în țară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripție se află domiciliul sau, după caz, sediul creditorului, iar dacă acesta nu se află în țară, judecătoria în a cărei circumscripție se află sediul biroului executorului judecătoresc investit de creditor), judecata realizându-se de urgență și cu precădere, potrivit regulilor aplicabile judecății în primă instanță.
Ca efect al admiterii contestației la executare, ținând seama și de obiectul acesteia, debitorul poate obține:
- îndreptarea actului de executare contestat (de exemplu, în situația în care suma de bani indicată în somație este mai mare decât cea cuprinsă în titlul executoriu) sau anularea acestuia;
- anularea ori încetarea executării înseși (de exemplu, în situația în care organul de executare nu este competent sa efectueze executarea silită);
- anularea ori lămurirea titlului executoriu (așa cum am mai menționat, nu se poate dispune măsura anulării atunci când titlul executoriu este o hotărâre judecătorească);
- împărțirea bunurilor proprietate comună atunci când s-a solicitat această masură de partea interesată.