Contestaţia la executare (art. 712-720 C.pr.civ.) reprezintă cel mai frecvent mijloc procedural întâlnit în practică prin care se poate contesta executarea silită însăşi sau numai un act de executare efectuat cu prilejul urmăririi silite şi prin care se poate solicita instanţei de judecată anularea întregii executării sau doar a actului respectiv nelegal.
Cazurile în care se poate formula contestație la executare
Potrivit art. 712, alin. 1 din Codul de procedură civilă, împotriva executării silite, a încheierilor date de executorul judecătoresc, precum şi împotriva oricărui act de executare se poate face contestaţie de către cei interesaţi sau vătămaţi prin executare.
De asemenea, se poate face contestaţie la executare şi în cazul în care executorul judecătoresc refuză să efectueze o executare silită sau să îndeplinească un act de executare silită în condiţiile legii.
Legiuitorul prevede şi că, dacă nu s-a utilizat procedura prevăzută la art. 443 din Codul de procedura civilă (lămurirea hotărârii și îndepătrarea dispozițiilor contradictorii), se poate face contestaţie şi în cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înţelesul, întinderea sau aplicarea titlului executoriu.
De asemenea, după începerea executării silite, cei interesaţi sau vătămaţi pot cere, pe calea contestaţiei la executare, şi anularea încheierii de învestire cu formulă executorie, precum şi a încheierii prin care s-a admis cererea de încuviinţare a executării silite, dacă au fost date fără îndeplinirea condiţiilor legale.
Tot astfel, potrivit art. 712 alin. 4 din Codul de procedura civilă, împărţirea bunurilor proprietate comună pe cote-părţi sau în devălmăşie poate fi hotărâtă, la cererea părţii interesate, şi în cadrul judecării contestaţiei la executare.
