Avocat Contestatie la Executare

Cum te poti apara in cazul executarilor silite incepute de catre recuperatorii de creante.

În ultimii ani numarul executărilor silite au crescut exponențial, în majoritatea cazurilor acestea fiind pornite de către recuperatori de creanțe. În general, atunci când băncile/companiile de telefonie/prestări servicii acumulează mai mulți debitori, aceștia formează un portofoliu de creanțe pe care le cedează societăților de recuperări creanțe.

În baza acestor contracte de cesiune, recuperatorii de creanțe pun în executare silită debitorii care nu și-au mai permis achitarea ratelor la creditele/serviciile contractate. Susținând cauzele a nenumărați clienți aflate în această situații, am identificat cele mai frecvente 3 apărări folosite în fața instanței ce au dus la anularea executării silite.

  1. Invocarea prescripției executării silite

Executarea silită este supusă unui termen de prescripție de 3 ani. În practică, am întâlnit problema conform căreia unele instanțe au considerat faptul că acest termen de trei ani curge de la ultima plată conform graficului de rambursare. Această opinie este una greșită, deoarece, opinia majoritară a instanțelor este aceea că  termenul de prescripție curge de la momentul în care creditorul putea declara scadența anticipată.

Astfel cum am menționat anterior, contractele de credit cu precădere se cesionează în baza unui portofoliu de clienți, ceea ce înseamnă că atunci când o instituție de credit acumulează  un anumit număr de restanțieri aceștia cedează creanțele către recuperatori. Cu toate acestea, în practică am întâlnit multe cazuri în care clienții cabinetului nostru au fost puși în executare după o perioadă foarte mare de tip de la scadența obligației de plată, uneori chiar și la un interval mai mare de zece ani!

În astfel de situații, instanțele au admis excepția prescripției exctinctive invocate, în acest sens anulând actele de executare silită.

  1. Lipsa calității procesual active a recuperatorului de creanță prin neîdeplinirea procedurii de comunicare a cesiunii

Un al doilea aspect pe care îl avem în vedere în astfel de cazuri este dacă debitorul a fost notificat privind cesiunea de creanță.

Conform art. 664 alin (1) din Codul de procedură civilă „executarea silită poate porni numai la cererea creditorului”.

Conform dispozițiilor art. 1578 din Codul civil „(1)    Debitorul este ţinut să plătească cesionarului din momentul în care:

  1. a) acceptă cesiunea printr-un înscris cu dată certă;
  2. b) primeşte o comunicare scrisă a cesiunii, pe suport hârtie sau în format electronic, în care se arată identitatea cesionarului, se identifică în mod rezonabil creanţa cedată şi se solicită debitorului să plătească cesionarului. În cazul unei cesiuni parţiale, trebuie indicată şi întinderea cesiunii.

(2)      Înainte de acceptare sau de primirea comunicării, debitorul nu se poate libera decât plătind cedentului.”

Acest lucru înseamnă că până la momentul comunicării cesiunii de creanță între instituția de credit și recuperatorul de creanțe către debitor, acesta din urmă este îndreptățit să plătească exclusiv creditorului inițial (băncii/companieie de telefonie etc.).

Așadar, neexistând un raport juridic născut între debitor și recuperatorul de creanțe (în calitate de cesionar), acesta din urmă nu poate pune în executare contractul de credit (creanța) cesionată.

  1. Lipsa exigibilității titlului executoriu

Nu de puține ori se întâmplă ca băncile să cedeze creanța către instituțiile de executări silite, anterior declarării scadenței anticipate.

Pentru a deveni exigibilă creanța inscrisă în titlul executoriu, este necesară urmărirea procedurii prevăzute de O.U.G. 52/2016, respectiv:

“Art. 50

(1)      Creditorul depune diligenţe pentru a preveni declararea scadenţei anticipate, iniţierea procedurilor de executare silită a consumatorilor ori vânzarea debitelor restante către entităţi care desfăşoară activitatea de recuperare creanţe.

(2)      Creditorul trebuie să facă dovada că a depus diligenţele necesare în vederea evitării iniţierii procedurilor prevăzute la alin. (1).

(3)      În vederea îndeplinirii obligaţiilor prevăzute la alin. (1) şi (2), cel mai târziu după înregistrarea unui număr de 60 de zile consecutive restanţă de către consumator, creditorul va depune diligenţele necesare pentru a transmite în scris consumatorului soluţii corespunzătoare pentru achitarea debitului, pe baza informaţiilor primite de la consumator privind situaţia sa.

(4)      Oricând pe parcursul relaţiei contractuale, la solicitarea consumatorului, creditorul oferă acestuia soluţii corespunzătoare pentru achitarea debitului, chiar dacă nu sunt înregistrate restanţe, însă consumatorul face dovada unei situaţii dificile sau a iminenţei neplăţii. 

Art. 51

Creditorul îl notifică pe consumator cu cel puţin 30 de zile calendaristice înainte de declararea scadentă a creditului, de cesionarea creanţelor rezultate din contractele de credit neperformante către entităţi care desfăşoară activitatea de recuperare creanţe sau de iniţierea procedurii de executare silită, după caz, informându-l cu privire la drepturile pe care le are în această situaţie.”

Astfel, declararea scadenței anticipate a contractului de credit, poate fi făcută doar în modalitatea prevăzutăde lege, respectiv prin respectarea termenelor limită și a procedurii prealabile instituite de lege, de inițiere și negociere a unor soluții amiabile. De asemenea, sarcina dovedirii efectuării acestor demersuri rămâne în sarcina creditorului.

În condițiile în care instituția de credit nu a urmat procedura indicată anterior de declarare a scadenței anticipate, ci doar a cesionat creanța către societatea de recuperări creanțe, aceștia din urmă neavând dreptul/posibilitatea de a declara anticipat scadența.

 

Related Posts

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.