Divorţul reprezintă modalitatea de desfacere a căsătoriei cu efecte numai pentru viitor. Legea pune la dispoziția soților care nu își mai doresc continuarea relației matrimoniale următoarele alternative de desfacere a căsătoriei: divorțul pe cale administrativă (în fața ofițerului de stare civilă), divorțul pe cale notarială (în fața notarului public), divorțul pe cale judiciară (în fața instanței de judecată).
Desfacerea căsătoriei pe cale judiciară este modalitatea folosită cel mai des în practică atunci când relațiile dintre soţi sunt atât de vătămate încât nu mai este posibilă continuarea căsătoriei. Cauzele pot fi diverse: acte de violenţă fizică/verbală, separaţia în fapt, infidelitatea conjugală, abandon de familie, alcoolism etc. În aceste situații, soțul care a introdus cererea de chemare în judecată trebuie să dovedească faptul că relațiile dintre cei doi au fost grav afectate de conduita celuilalt soț și că deși s-a încercat remedierea problemelor de cuplu, acest lucru nu a fost posibil.
Cu toate că cererea de divorț este formulată ab initio pe culpa exclusivă a unuia dintre soți, instanța de judecată poate, în anumite condiții, să pronunțe divorțul prin acordul părților. Astfel, dacă reclamantul formulează o cerere de divorţ, întemeiată pe culpa celuilalt soţ, iar acesta din urmă recunoaşte faptele ce i se impută, instanţa, dacă şi reclamantul este de acord, va pronunţa divorţul fără a cerceta temeinicia motivelor şi fără a face vreo menţiune despre culpa părţilor. Pentru ca instanța să pronunțe divorțul în această modalitate este necesar ca soțul care a formulat și înregistrat cererea de divorț să fie de acord cu desfacerea căsătorieide comun acord. În cazul în care soțul se opune, recunoașterea faptelor care au dus la destrămarea căsătoriei de către soțul chemat în judecată constituie doar un mijloc de probă de care instanța va ține cont atunci când se va pronunța asupra cererii.
Informații suplimentare despre soluția dată de o instanță de judecată într-un dosar având ca obiect “divorț fără minori”: Dosar nr. 2480/302/2015.