Articole Juridice

Dosar castigat – Stabilirea locuintei copilului minor la mama

Având în vedere că unul dintre domeniile noastre de activitate este reprezentat de dreptul familiei, ne sunt expuse numeroase probleme juridice care prezintă similitudini unele față de celelalte. Astfel, am descoperit că există o frecvență mare a situațiilor în care părinții nu se mai înțeleg cu privire la modalitatea de creștere a copiilor, fiind nevoie ca instanța de judecată să decidă cu caracter urgent asupra acestui aspect.

O speță recentă în care am obținut soluție favorabilă din partea instanței de judecată a fost în legătură cu stabilirea locuinței copilului minor împreună cu mama acestuia care a avut calitatea de reclamantă.

În cauză, reclamanta a fost agresată fizic de nenumărate rânduri de către concubinul acesteia, tatăl minorului, urmând ca într-o zi să fie forțată să părăseasca domiciliul familial, minorul rămânând împreună cu pârâtul. Mai mult de atât, reclamantei i-a fost interzis în mod abuziv să ia legătura cu minorul pentru o perioadă de două luni, orice încercare a acesteia de a vizita minorul conducând în mod automat la exercitarea de agesiuni fizice asupra ei.

Astfel că, mama minorului a fost nevoită să introducă o cerere în scopul obținerii unei ordonanțe președințiale pentru stabilirea locuinței minorului împreună cu aceasta, situația în care se afla fiind una cu caracter urgent care necesita dispunerea unei măsuri urgente. 

Procedura ordonanței președințiale este o procedură specială reglementată de dispozițiile art. 997-1.002 din Codul de procedură civilă, în cadrul căreia instanța de judecată poate să dispună în favoarea reclamantului anumite măsuri provizorii, pentru a păstra un drept ce s-ar păgubi prin întârziere, pentru a preveni o pagubă iminentă ce nu ar putea fi reparată ulterior, dar și pentru a înlătura piedicile ce ar s-a putea ivi cu prilejul unei executări.

Pe calea ordonanței președințiale, instanța de judecată poate fi învestită să se pronunțe și cu privire la diferite cereri privind dreptul familiei, mai precis în materie de minori și familie, care îndeplinesc condițiile speciale de admisibilitate ale unei astfel de cereri, printre care: stabilirea autorității părintești exclusive, stabilirea locuinței minorului, suplinirea acordului parental etc.

CONDIȚII SPECIALE DE ADMISIBILITATE A CERERII ÎN PROCEDURA DE ORDONAȚĂ PREȘEDINȚIALĂ 

  1. Caracterul urgent al măsurii solicitate 

O primă condiție ce trebuie îndeplinită pentru admiterea ordonanței președințiale constă în justificarea unei situații urgente. Aceasta va fi apreciată de către instanța de judecată în funcție de circumstanțele concrete ale cauzei.

Astfel, instanța de judecată poate constata existanța unei urgențe în următoarele situații expuse cu caracter general de dispozițiile art. 997 alin. 1 din Codul de procedură civilă:

  • dacă măsura solicitată are aptitudinea de a păstra un drept care ar putea fi păgubit prin întârziere;
  • dacă măsura solicitată ar conduce la prevenirea unei pagube iminente ce nu ar putea fi reparată;
  • dacă măsura solicitată poate înlătura piedicile ce s-ar putea ivi în urma executării.

Or, în speța prezentată anterior, stabilirea locuinței minorului împreună cu reclamanta prezenta caracter urgent deoarece minorul nu se afla într-un mediu sigur pentru el, fiind vorba de un mediu familial în care violenta fizică și verbală constituia o rutină.

Mai mult de atât, drepturile reclamantei în calitate de mamă a minorului erau păgubite prin modalitatea abuzivă prin care pârâtul, tatăl minorului, îi interzicea orice fel de contact cu minorul.

  1. Cu privire la nesoluționarea (neprejudecarea) fondului cauzei 

Potrivit dispozițiilor art. 997 alin. 5 Cod procedură civilă, „Pe cale de ordonanță președințială nu pot fi dispuse măsuri care să rezolve litigiul în fond și nici măsuri a căror executare nu ar mai face posibilă restabilirea situației anterioare”.

Așadar, instanța de judecată nu poate lua măsuri care să soluționeze cauza în mod definitiv ori măsuri  a căror executare face imposibilă restabilirea situației de fapt.

Or, măsura solicitată de reclamantă în speța prezentată, respectiv stabilirea locuinței minorului împreună cu aceasta, nu are aptitudinea de a soluționa cauza pe fond, câtă vreme locuința minorului împreună cu reclamanta a fost dispusă cu caracter provizoriu, această măsură putând fi ulterior dispusă cu caracter definitiv în procedura de drept comun.

  1. Caracterul provizoriu (vremelnic) al măsurii solicitate 

Conform dispozițiilor art. 997 alin. 2 Cod procedură civilă, „Ordonanța este provizorie și executorie. Dacă hotărârea nu cuprinde nicio mentiune privind durata sa și nu s-au modificat împrejurărilede fapt avute în vedere, măsurile dispuse vor produce efecte până la soluționarea litigiului asupra fondului”.

Astfel, după cum am menționat, prin intermediul ordonanței președințiale nu se pot lua măsuri definitive, ci doar provizorii, care să stabilizeze situația între părți pentru o perioadă determinată sau până la soluționarea definitivă a litigiului în procedura de drept comun.

În cauza prezentată anterior, reclamanta a introdus pe rolul instanței de judecată două cereri, formându-se două dosare separate, judecate în două proceduri diferite, anume în procedura specială a ordonanței președințiale și în procedura de drept comun.

PROCEDURA DE JUDECATĂ

Judecarea cererii de ordonanță președințială este reglementată în mod expres de dispozițiile art. 999 din Codul de procedură civilă, cele mai importante aspecte fiind următoarele:

  • după depunerea cererii de ordonanță președințială, pârâtului îi va fi comunicată o copie a cererii și a înscrisurilor atașate acesteia, formularea întâmpinării fiind facultativă în cadrul acestei proceduri.
  • în ceea ce privește citarea, părțile sunt de regulă citate spre a se prezenta la termenul de judecată stabilit de către instanță. Cu toate acestea, instanța poate aprecia ca, în anumite situații, ordonanța poate fi dată și fără ca părțile să fie citate.
  • Având în vedere că pentru admiterea cererii de ordonanță președințială este necesară justificarea unei urgențe, și judecata se face de urgență, nefiind admisibile probe a căror administrare necesită un timp îndelungat.

Related Posts

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *