Conform art. 632 alin. (2) C. proc.civ. “constituie titluri executorii hotărârile executorii, hotărârile definitive, precum şi orice alte hotărâri sau înscrisuri care, potrivit legii, pot fi puse în executare.” Rezulta astfel, din dispozitiile legale citate, ca natura executorie a unui înscris trebuie conferită in mod expres de lege.
In acest sens, este adevarat ca O.U.G. nr. 99/2006, in cadrul art. 120 califica in mod expres contractele de credit, inclusiv contractele de garanție reală sau personală, încheiate de o instituție de credit, drept titluri executorii, dar se pune problema daca, in ipoteza unei cesiuni catre un tert a creantei unei banci impotriva debitorului sau, caracterul executoriu se mai pastreaza sau nu. Desi in literatura de specialitate exista opinii contrare, iar problema nu a fost transata in mod unitar nici la nivelul practicii judecatoresti, totusi, coroborand dispozitiile legale prevazute in Codul civil referitoare la cesiunea de creanta, cu dispozitiile din Codul de procedura civila din materia executarii silite, dar si cu dispozitiile din Ordonanța de urgență nr. 99/2006 privind instituțiile de credit și adecvarea capitalului, concluzia care se desprinde pare a fi in sensul ca respectivul contract de cesiune de creanta nu are caracter executoriu.
Astfel, un prim argument și de altfel cel mai puternic, ar fi acela ca legea nu ofera contractului de cesiune de creanta caracter executoriu printr-o norma expresa.
Totodata, prin intermediul cesiunii de creanta, cedentul transferă cesionarului toate drepturile pe care acesta le are în legătură cu respectiva creanţa cedată, precum si drepturile de garanţie şi toate celelalte accesorii ale creanţei cedate .Fara indoiala insă, nu poate fi oferita sintagmei “accesorii ale creantei” o interpretare extensiva, care sa vizeze si executorialitatea. Cu alte cuvinte, prin intermediul acestei operatiuni juridice nu se transmite insusi caracterul executoriu, pe care doar legea il poate conferi, ci doar creanta, avuta in vedere din perspectiva dreptului substantial.
De altfel, caracterul executoriu apartine titlului constatator al crentei, iar nu creantei in sine, aceasta putand fi caracterizata doar prin raportare la caracaterul cert, lichid si exigibil.
De asemenea, dispozitiile art. 120 din O.U.G. nr. 99/2006, imprima, dat fiind caracterul intuitu personae al contractului de credit bancar, aceeasi trasatura si dreptului la executare silita apartinand bancilor. Nu in ultimul rand, trebuie avută in vedere ratiunea din spatele acestei reglementari, respectiv sustinerea activitatii de creditare, printre altele, prin asigurarea celeritatii procedurilor de executare silita desfasurate in temeiul unor de contracte de credit bancar.
O astfel de interpretare vine in sprijinul debitorilor cedati supusi executarii silite, constituind astfel un bun temei pentru formularea unei contestatii la executare.