Articole Juridice

Formularea unei actiuni la CEDO

  Accesul liber la justitie implică și dreptul  de sesiza Curtea Europeană a Drepturilor Omului în vederea constatării încălcării unor drepturi garantate de Convenție. Astfel, Curtea poate fi sesizată, printr-o cerere, de orice persoană fizică, organizaţie neguvernamentală sau grup de particulari care se pretind victime ale unei încălcări de către una din înaltele părţi contractante a drepturilor recunoscute în Convenţie sau în protocoalele sale. Înaltele părţi contractante se angajează să nu împiedice prin nicio măsură exerciţiul eficace al acestui drept.

   Procedura unei plângeri adresate CEDO are două faze distincte. Astfel, într-o primă fază, este examinată cererea în vederea admisibilităţii sau inadmisibilităţii acesteia. Dacă cererea este inadmisibilă, plângerea nu va fi înregistrată pentru soluţionare de către Curte.

Curtea nu poate fi sesizată decât după epuizarea căilor de recurs interne, aşa cum se înţelege din principiile de drept internaţional general recunoscute, şi într-un termen de 6 luni de la data deciziei interne definitive.

Printre motivele care pot fi invocate într-o atare cerere se numără: încălcarea dreptului la viaţă; dreptului la un proces echitabil în materie civilă şi penală; dreptului la respectarea vieţii private şi de familie; libertății de exprimare; libertății de gândire, conştiinţă şi religie; dreptului la un recurs efectiv; dreptului la respectarea bunurilor proprii; dreptului la vot şi dreptul de a se prezenta la alegeri. Motivele pot fi conturate și din perspectiva nerespectării de statul semnatar a interdicţiilor prevăzute de Convenţie şi de protocoalele sale:  tortură şi pedepse sau tratamente inumane sau degradante; detenţia arbitrară şi ilegală; discriminarea în ceea ce priveşte exercitarea drepturilor şi libertăţilor recunoscute de Convenţie; expulzarea sau neprimirea de către un stat a propriilor cetăţeni; pedeapsa cu moartea; expulzarea colectivă a străinilor.

Totuși ,  pot fi invocate motive care nu sunt prevăzute in terminis de Convenție, dar care sunt indisolubil legate de drepturile garantate; precum dreptul la un mediu sănătos care este subsumat dreptului la viață, dreptului la viață privată și de familie, dreptului la proprietate, dreptului la un proces echitabil.

Acţiunea sau acţiunile contestate trebuie să fie întreprinsă(e) de o autoritate publică a acelui/acelor stat(e) (tribunal, administraţie publică …). Curtea nu se poate ocupa de plângerile împotriva particularilor sau  a instituţiilor private, de exemplu societăţile comerciale.

Compatibilitatea ratione loci presupune că pretinsa încălcare a Convenţiei să fi avut loc în jurisdicţia statului pârât sau pe teritoriul controlat în mod efectiv de acest stat.

Competenţa ratione temporis acoperă doar perioada ulterioară ratificării Convenţiei sau a protocoalelor sale de către statul pârât.

Compatibilitatea ratione materiae a unei cereri sau a unui capăt de cerere ţine de competenţa materială a Curţii. Pentru ca un capăt de cerere să fie compatibil ratione materiae cu Convenţia, dreptul invocat de reclamant trebuie să fie protejat de Convenţie şi de protocoalele sale care au intrat în vigoare. De exemplu, sunt inadmisibile cererile privind dreptul de a i se elibera un permis de conducere (X c. Germaniei (dec.) (nr. 7462/76)), precum şi dreptul de a intra şi de a avea reşedinţa pe teritoriul unui stat contractant pentru persoane care nu sunt cetăţeni ai statului respectiv (Peñafiel Salgado c. Spaniei(dec.)), întrucât acestea sunt drepturi care nu sunt incluse, ca atare, printre drepturile şi libertăţile garantate de Convenţie.

     Dacă plângerea este admisibilă, se trece la faza a doua, înregistrându-se plângerea, care va cuprinde stabilirea faptelor, o încercare de rezolvare amiabilă şi dacă încercarea de rezolvare amiabilă a eşuat, se va întocmi un raport cu care va fi sesizată Curtea, care va pronunţa, în respectiva cauză, o hotărâre.

Limbile oficiale ale Curţii sunt franceza şi engleza, dar în prima fază până la admisibilitatea cererii, acestea pot fi redactate şi într-o limbă oficială a uneia din părţile contractante, inclusiv limba română. Din momentul în care cererea a fost declarată admisibilă, trebuie folosită una din limbile oficiale ale Curţii, dacă preşedintele Marii Camere nu autorizează folosirea în continuare a limbii în care a fost întocmită petiţia. În acest caz partea care a solicitat autorizarea trebuie să asigure interpretarea sau traducerea în limbile engleză sau franceză a observaţiilor orale sau scrise.

Curtea poate acorda o satisfacţie echitabilă, atunci când declară că a avut loc o violare a Convenţiei sau a protocoalelor sale şi dacă dreptul intern al statului respectiv nu permite decât o înlăturare incompletă a consecinţelor acestei violări.

În măsura în care se constată o încălcare a drepturilor sau libertăților fundamentale datorată unei hotărâri judecătorești, iar consecințele grave ale acestei încălcări continuă să se producă, în maxim 3 luni de la data publicării hotărârii CEDO în Monitorul Oficial al României se poate formula cerere de revizuire a hotărâri judecătorești care a făcut obiectul acțiunii la CEDO. În atare ipoteză, în caz de încuviințare a revizuirii, instanța va schimba în tot sau în parte hotărârea atacată, efectul direct putând fi restitutio in integrum.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.