Ordinul de protecție a victimelor împotriva agresorilor este o măsură legală menită să ofere protecție celor vizați de acte de violență domestică sau alte forme de abuz, oferindu-le siguranță și sprijin în fața agresorilor. Acest instrument juridic este reglementat de Legea nr. 217/2003 pentru prevenirea și combaterea violenței domestice, fiind accesibil tuturor persoanelor care se confruntă cu pericole iminente pentru integritatea fizică, psihică sau pentru viața lor.
Important de menționat este faptul că ordinul de protecție poate fi de tipul provizoriu, prezentând o serie de caracteristici distincte, precum faptul că este emis de către poliție, de regulă, imediat după constatarea unui act de violență domestică sau când există un pericol iminent pentru victimă; are un caracter temporar, fiind valabil pentru o perioadă de maximum 5 zile și asigură protecția de urgență și este o măsură temporară care poate fi emisă fără a fi necesară aprobarea unei instanțe de judecată în primă fază, însă ulterior poate fi dispus verificării instanței. Ordinul de protecție neprovizoriu este emis de către instanța de judectă, urmând o procedură judiciară; are o valabilitate mai lungă, de 6 luni, putând fi prelungit, dacă cauza impune acest lucru; oferă o protecție mai amplă și pe termen lung; prevede aceleași restricții precum ordinul de protecție provizoriu, însă pot fi regăsite și alte tipuri de restricție, precum obligarea la urmarea unui program de consiliere psihologică.
Ordinul de protecție neprovizoriu reprezintă o hotărâre judecătorească emisă de instanță la cererea victimei, prin care agresorului i se impun măsuri restrictive, precum:
„a) evacuarea temporară a agresorului din locuința familiei, indiferent dacă acesta este titularul dreptului de proprietate;
- b) reintegrarea victimei și, după caz, a copiilor, în locuința familiei;
- c) limitarea dreptului de folosință al agresorului numai asupra unei părți a locuinței comune atunci când aceasta poate fi astfel partajată încât agresorul să nu vină în contact cu victima;
- d) cazarea/plasarea victimei, cu acordul acesteia, și, după caz, a copiilor, într-un centru de asistență;
- e) obligarea agresorului la păstrarea unei distanțe minime determinate față de victimă, față de membrii familiei acesteia, astfel cum sunt definiți potrivit prevederilor art. 5, ori față de reședința, locul de muncă sau unitatea de învățământ a persoanei protejate;
- f) interdicția pentru agresor de a se deplasa în anumite localități sau zone determinate pe care persoana protejată le frecventează ori le vizitează periodic;
- g) obligarea agresorului de a purta permanent un dispozitiv electronic de supraveghere;
- h) interzicerea oricărui contact, inclusiv telefonic, prin corespondență sau în orice alt mod, cu victima;
- i) obligarea agresorului de a preda poliției armele deținute;
- j) încredințarea copiilor minori sau stabilirea reședinței acestora;
- k) interdicția pentru agresor de a încasa alocația de stat pentru copii și încuviințarea încasării acesteia de către părintele/persoana căruia/căreia i s-a încredințat copilul spre creștere și educare sau la care s-a stabilit reședința acestuia. Interdicția se comunică, de îndată, agenției județene pentru plăți și inspecție socială sau a municipiului București, după caz. Alocația este încasată de părintele/persoana beneficiar/beneficiară al/a măsurii de protecție pe durata valabilității ordinului de protecție și atât timp cât i-a fost încredințat copilul sau în situația în care copilul are stabilită reședința la acesta/aceasta.”, conform art. 38 alin. 1 din Legea nr. 217/2003.
Având în vedere faptul că ordinul de protecție neprovizoriu poate fi emis pentru o perioadă de până la 6 LUNI, putând fi ulterior prelungit, și este OBLIGATORIU pentru agresor, încălcarea acestuia este infracțiune, conform art. 38 alin. 6 „Dispozitivul hotărârii va cuprinde și mențiunea că încălcarea oricăreia dintre măsurile dispuse prin ordinul de protecție constituie infracțiune, conform art. 47 alin. (1).” și art. 47 „(1) Încălcarea de către persoana împotriva căreia a fost emis un ordin de protecție a oricăreia dintre măsurile prevăzute la art. 38 alin. (1), (4) și (5) lit. a) și b) și dispuse prin ordinul de protecție constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.
(2) Încălcarea de către persoana împotriva căreia a fost emis un ordin de protecție provizoriu a oricăreia dintre măsurile prevăzute la art. 31 alin. (1) și dispuse prin ordinul de protecție provizoriu constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.”
Acest ordin poate fi solicitat atât de victimele violenței domestice(soț, soție, parteneri, copii), cât și de alte persoane aflate în relații de familie.
Într-o speță relevantă, instanța a apreciat faptul că este întemeiată dispunerea măsurii ordinului de protecție, deoarece victima a „arătat că ultimele acte de violenţă au fost exercitate asupra sa de către pârât la data de 25.12.2024, că a făcut şi plângere la poliţie, dar i s-a spus că nu sunt îndeplinite condiţiile de emitere a Ordinului Provizoriu. Reclamanta a susținut că în data de 25.12.2024, pârâtul i-a adresat ameninţări cu moartea şi a şantajat-o pentru a obţine de la aceasta o sumă de bani. „
Instanța a reținut faptul că „În consonanţă cu prevederile art. 38 alin. 1 din acelaşi act normativ, persoana a cărei viață, integritate fizică sau psihică ori libertate este pusă în pericol printr-un act de violență din partea unui membru al familiei poate solicita instanței ca, în scopul înlăturării stării de pericol, să emită un ordin de protecție, prin care să se dispună, cu caracter provizoriu, una ori mai multe dintre obligațiile sau interdicțiile impuse de lege. În speţă, prin raportare la situaţia de fapt, astfel cum a fost reţinută în precedent, instanţa apreciază că reclamanta se află într-o stare de temere determinată de conduita complet improprie față de aceasta. Normele de respect față de normele de conduită socială, care exclud orice tip de violență în mediul social și care ocrotesc integritatea psihică și fizică a persoanei conving instanța că se impune distanțarea părților tocmai pentru a preveni alte acte de violență mai grave. Așadar, instanţa apreciază că este întemeiată prezenta cerere de chemare în judecată, urmând a fi admisă în parte şi a fi dispusă emiterea ordinului de protecţie pentru un termen de 6 luni, începând cu data pronunţării prezentei hotărâri, fără somaţie sau fără trecerea unui termen, prin care se va dispune: evacuarea temporară a pârâtului din locuința de familie, situată în Mun. București; obligarea pârâtului la păstrarea unei distanţe minime de 100 de metri faţă de reclamant, cu excepţia situaţiilor în care se impune, potrivit legii, prezenţa concomitentă a părţilor în faţa unor instanţe de judecată sau a altor instituţii şi autorităţi publice; locuința reclamantei situată în Mun. București; interzicerea oricărui contact, inclusiv telefonic, prin corespondenţă sau în orice alt mod cu victima; obligarea agresorului să poarte permanent un dispozitiv electronic de supraveghere.” (Judecătoria Sector 1 București, Hotarâre nr. 1/2025)
Astfel, trebuie înțeles faptul că într-adevăr, ordinul de protecție poate fi de tipul provizoriu, având o durată maximă de 5 zile și având o serie de caracteristici diferite sau poate fi neprovizoriu, iar în acest caz are o durată de maxim 6 luni, urmând a fi dispus de instanța de judecată.
