Raspunderea civila a personalului medical pentru neindeplinirea obligatiilor legale

Raspunderea civila a personalului medical

In situatia in care, se face o simpla coroborare a dispozitiilor Legii nr. 95/2006, cu cele ale Ordinului nr. 482/2007 al Ministerului Sănătăţii Publice rezulta raspunsul clar referitor la urmatoarea intrebare: răspunderea medicului faţă de pacientul său este una contractuală sau una delictuală?

Potrivit disp. art. 653 alin. 1 lit. b din Legea nr. 95/2006

“b) malpraxisul este eroarea profesională săvârşită în exercitarea actului medical sau medico-farmaceutic, generatoare de prejudicii asupra pacientului, implicând răspunderea civilă a personalului medical şi a furnizorului de produse şi servicii medicale, sanitare şi farmaceutice”.

Art. 10 alin. 1 din Ordinul nr. 482/2007 al Ministerului Sănătăţii Publice

Obligativitatea acordării asistenţei medicale

“Medicul, medicul dentist, asistentul medical/moaşa au obligaţia să acorde asistenţă medicală unei persoane doar dacă au acceptat-o în prealabil ca pacient.”

Astfel, din cele doua articole, mai sus prezentate, rezulta faptul ca, raportul juridic de drept medical ia nastere si se dezvolta în urma acordului de voinţe, anume: al persoanei care solicită un serviciu medical, exprimat în scris, şi acela al cadrului/personalului medical competent.

Ca o consecinta a exprimarii acordului de vointa, tragerea la răspundere a cadrului medical se va face după regulile răspunderii civile contractuale, de regula. Altfel spus, relatia dintre medic si pacient este una contractuala.

De asemenea, natura contractuală a raportului dintre un medic şi pacientul său, rezulta din coroborarea dispoziţiilor art. 653, ale art. 654 alin. 2 ale Legii nr. 95/2006, cu cele ale art. 11 din Ordinul nr. 482/2007 al Ministerului Sănătăţii Publice, articole in care este dezvoltata relaţia dintre medic si pacient.

Se pot intalni si exceptii, in sensul ca, relatia dintre personalul medical si pacient poate fi o relatie de natura delictuala, nu contractuala.

Ne aflam in prezenta unor astfel de situatii atunci cand, starea de sanatate a pacientului este una de urgenţă medico-chirurgicală, pacientul fiind inconştient sau situatia în care acesta nu are discernământul necesar exprimării consimţământului valabil pentru a încheia contractul de asistenţă medicală.