Art. 30 alin. 1 din Constitutia Romaniei stipuleaza ca libertatea de exprimare a gandurilor, a opiniilor sau a credintelor si libertatea creatiilor de orice fel, prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare in public, sunt inviolabile. La alin. 6 al art. 30 din Constitutie se mentioneaza ca libertatea de exprimare nu poate prejudicia demnitatea, onoarea, viata particulara a persoanei si nici dreptul la propria imagine.
Art. 252 Cod Civil, cu denumirea marginala „Ocrotirea personalitatii umane” situat in titlul V intitulat „Apararea drepturilor nepatrimoniale” al Capitolului I, prevede ca orice persoana fizica are dreptul la ocrotirea valorilor intrinseci fiintei umane, cum sunt viata, sanatatea, integritatea fizica si psihica, demnitatea, intimitatea vietii private, libertatea de constiinta, creatia stiintifica, artistica, literara sau tehnica.
Restrangerea acestui drept de a formula recenzii nu reprezinta o restrangere disproportionata a dreptului la exprimare ( a se vedea in acest sens cauza Reznik impotriva Rusiei).
Prin Decizia nr.1576/07.12.2011, Curtea Constitutionala a statuat ca demnitatea umana este un atribut inalienabil al persoanei umane, valoare ce impune fiecarui membru al societatii un comportament de respect si protectie a celorlalti indivizi si interzicerea oricarei atitudini umilitoare sau degradante la adresa omului.
Libertatea de exprimare nu este si nu trebuie sa fie absoluta, iar dreptul la libera opinie si exprimare, ca orice alt drept, trebuie exercitat in limitele sale firesti, neputand prejudicia drepturile si interesele legitime ale altor persoane (CEDO, cauza Lingens vs. Austria).
Dreptul fiecarei persoane la demnitate se reflecta atat in ocrotirea valorii sociale a demnitatii sub aspectul ei subiectiv, adica sub aspectul sentimentului de onoare pe care fiecare om il are fata de el insusi cat si sub aspect obiectiv, respectiv sub aspectul pretuirii morale de care se bucura un om in cadrul societatii din care face parte si care se manifesta prin reputatia, stima, consideratia si respectul semenilor sai, acest drept fiind atins.
Art. 253 alin. (4) prevede de asemenea, dreptul persoanei prejudiciate de a cere despagubiri sau, dupa caz, o reparatie patrimoniala pentru prejudiciul chiar nepatrimonial ce i-a fost cauzat, daca vatamarea e imputabila autorului faptei prejudiciabile.
Potrivit dispozitiilor art. 1349 Cod civ., “Cel care, avand discernamant, incalca aceasta indatorire raspunde de orice persoana are indatorirea sa respecte regulile de conduita pe care legea sau obiceiul locului le impune si sa nu aduca atingere, prin actiunile ori inactiunile sale, drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane. toate prejudiciile cauzate, fiind obligat sa le repare integral. In cazurile anume prevazute de lege, o persoana este obligata sa repare prejudiciul cauzat de fapta altuia, de lucrurile ori animalele aflate sub paza sa, precum si de ruina edificiului”.
Raspunderea civila delictuala pentru fapta proprie este instituita prin dispozitiile art. 1357 Cod civil, care prevede ca cel care cauzeaza altuia un prejudiciu printr-o fapta ilicita, savarsita cu vinovatie, este obligat sa il repare, autorul prejudiciului raspunzand pentru cea mai usoara culpa.
Din textul de lege enuntat rezulta astfel patru conditii ce se cer a fi indeplinite cumulativ pentru angajarea raspunderii delictuale, respectiv:
- fapta ilicita
- prejudiciul
- legatura de cauzalitate
- culpa in crearea acestui prejudiciu de imagine
Potrivit art. 253 alin. (1) Cod Civil, incident in cauza si potrivit art. 19 din Legea nr. 71/2011, persoana fizica ale carei drepturi nepatrimoniale au fost incalcate ori amenintate poate cere instantei: a) interzicerea savarsirii faptei ilicite, daca aceasta era iminenta; b) incetarea incalcarii si interzicerea pentru viitor, daca aceasta dureaza inca; c) constatarea caracterului ilicit al faptei savarsite, daca tulburarea pe care a produs-o subzista. Potrivit alin. (2), prin exceptie de la prevederile alin. (1), in cazul incalcarii drepturilor nepatrimoniale prin exercitarea dreptului la libera exprimare, instanta poate dispune numai masurile prevazute la alin. (1) lit. b si c.
Totodata, cel care a suferit o incalcare a unor asemenea drepturi poate cere instantei sa il oblige pe autorul faptei se indeplineasca orice masuri socotite necesare de catre instanta spre a ajunge la restabilirea dreptului, cum sunt: a) obligarea autorului, pe cheltuiala sa, la publicarea hotararii de condamnare; b) orice alte masuri necesare pentru incetarea faptei ilicite sau pentru repararea prejudiciului cauzat, potrivit alin. (3).
