1.CE ESTE TULBURAREA DE POSESIE?
Art. 256. (1) Ocuparea, în întregime sau în parte, fără drept, prin violență sau amenințare ori prin desființarea sau strămutarea semnelor de hotar, a unui imobil aflat în posesia altuia se pedepsește cu închisoare de la unu la 5 ani sau cu amendă.
(2) Acțiunea penală se pune în mișcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.
În sfera relațiilor patrimoniale, respectarea stării de fapt cu privire la posesia bunurilor imobile are un rol extrem de important. Dreptul la o folosință pașnică a bunului imobil se înscrie nu doar în normele firești ale unui circuit civil sănătos, ci ține de însăși libertatea persoanei de a utiliza, în mod nestingherit, astfel de bunuri.
- CAND SE FACE PLANGEREA PREALABILA?
Plângerea prealabilă este încunoștințarea făcută de persoana vătămată cu privire la o infracțiune suferită și pentru care punerea în mișcare a acțiunii penale se face numai în baza unei asfel de plângeri.
3.CE TREBUIE SA CONTINA PLANGEREA PREALABILA?
Plângerea prealabilă trebuie să cuprindă: numele, prenumele, codul numeric personal, calitatea și domiciliul petiționarului ori, pentru persoane juridice, denumirea, sediul, codul unic de înregistrare, codul de identificare fiscală, numărul de înmatriculare în registrul comerțului sau de înscriere în registrul persoanelor juridice și contul bancar, indicarea reprezentantului legal ori convențional, descrierea faptei care formează obiectul plângerii, precum și indicarea făptuitorului și a mijloacelor de probă, dacă sunt cunoscute.
- CINE ESTE TITULARUL PLÂNGERII PREALABILE?
Plângerea prealabilă se poate face personal de persoana vătămată sau prin mandatar. Mandatul trebuie să fie special, iar procura rămâne atașată plângerii. Pentru persoana lipsită de capacitatea de exercițiu, plângerea se face de reprezentantul său legal. Persoana cu capacitate de exercițiu restrânsă poate face plângere cu încuviințarea persoanelor prevăzute de legea civilă. În cazul în care făptuitorul este persoana care reprezintă legal sau încuviințează actele persoanei vătămate, sesizarea organelor de urmărire penală se face din oficiu.
5.CARE ESTE TERMENUL DE DEPUNERE AL PLÂNGERII PREALABILE?
Plângerea prealabilă trebuie să fie introdusă în termen de 3 luni din ziua în care persoana vătămată a aflat despre săvârșirea faptei.
Când persoana vătămată este un minor sau un incapabil, termenul de 3 luni curge de la data când reprezentantul său legal a aflat despre săvârșirea faptei. În cazul în care făptuitorul este reprezentantul legal al minorului sau incapabilului termenul de 3 luni curge de la data numirii unui nou reprezentant legal.
Plângerea prealabilă greșit îndreptată se consideră valabilă, chiar dacă a fost introdusă în termen la organul judiciar necompetent.
- CARE ESTE MODUL DE DEPUNERE?
Dacă este făcută în scris, plângerea trebuie semnată de persoana vătămată sau de mandatar.
Plângerea în formă electronică îndeplinește condițiile de formă numai dacă este certificată prin semnătură electronică, în conformitate cu prevederile legale.
7.CARE ESTE DREPTUL DE PROPRIETATE? CE IMPLICA?
Art. 603 din Noul Cod Civil prevede că dreptul de proprietate obligă la asigurarea bunei vecinătăți. Acest lucru înseamnă că, fiecare dintre vecini are îndatorirea de a respecta proprietatea celuilalt, lucru care se realizează și prin îngrădirea terenului asupra căruia se exercită proprietatea.
Potrivit art. 561 NCC, orice proprietar are dreptul de a-și îngrădi proprietatea, iar, așa cum rezultă din art. 560 NCC, grănițuirea, adică delimitarea unei proprietăți prin semne exterioare, este obligatorie în cazul proprietăților vecine. Dacă cei doi proprietari ai terenurilor alăturate nu se află în conflict, acest lucru se realizează prin simpla voință a acestora. Dacă, însă, între aceștia există neînțelegeri, se poate formula acțiunea în grănițuire, adică acțiunea prin care se solicită determinarea, prin hotărâre judecătorească, a limitelor celor două proprietăți vecine.
Codul Civil prevede limitele legale ale dreptului de proprietate și, de asemenea, menționează că limitele stabilite în interes privat pot fi modificate prin acordul părților.
8.CARE SUNT REGULILE CE TREBUIE RESPECTATE ÎNTRE VECINI?
- 611C.C. intitulat, poate un pic ciudat, „Picătura streșinii” stabilește că proprietarul trebuie să amplaseze streașina casei sale astfel încât apa ce rezultă în urma ploilor să nu se scurgă pe fondul proprietarului vecin.
- 612 prevede că distanța minimă dintre orice construcție și hotarul proprietății vecinului trebuie să fie de 60 de cm. Pentru a nu se aduce atingere dreptului de proprietate al vecinului, prin lege sau regulament, se poate stabili chiar o distanță minimă mai mare de 60 de cm. De asemenea, această distanță poate fi modificată și prin acordul părților, acord ce trebuie consemnat printr-un înscris autentic (adică un înscris care respectă formele cerute de lege – de regulă, înscrisurile notariale).
- 613 stabilește că arborii mai înalți de 2 metri trebuie sădiți la cel puțin 2 metri de terenul vecinului, în caz contrar acesta având dreptul de a cere tăierea sau scoaterea lor. Fructele căzute în mod natural pe fondul vecinului pot fi păstrate de acesta și, de asemenea, vecinul are dreptul de a tăia ramurile sau rădăcinile care se întind pe fondul său. Totuși, plantațiile și gardurile vii nu trebuie să respecte regula privind amplasarea lor la cel puțin 2 metri de proprietatea vecină.
- 615 precizează regulile cu privire la ferestre și balcoane îndreptate către proprietatea vecină, astfel că ele nu pot fi construite la mai puțin de 2 metri față de fondul proprietarului vecin, chiar dacă acesta este îngrădit sau nu.
- CE TREBUIE FACUT IN CAZAUL IN CARE SE INCALCA ACESTE REGULI?
Dacă o persoană, în exercitarea dreptului său de proprietate, cauzează inconveniente ce depășesc limitele normale ale bunei vecinătăți, cel prejudiciat se poate adresa instanței, care va putea dispune plata despăgubirilor din partea celui care a cauzat prejudiciul, precum și restabilirea situației anterioare, dacă acest lucru este posibil.
Vecinul prejudiciat are dreptul de a primi despăgubiri chiar dacă instanța decide ca activitatea ce cauzează prejudiciul să nu fie oprită, deoarece prejudiciul cauzat în raport cu necesitatea desfășurării activității respective este minor.
