Decăderea din exercitiul drepturilor părintești reprezintă o sancțiune specifică dreptului familiei, al cărei efect constă în pierderea de către părintele/părinții în cauză a exercițiului drepturilor părintești, în anumite cazuri expres prevăzute de lege, respectiv pentru abateri grave care privesc persoana copilului. Decăderea din exercițiul drepturilor părintești constituie o excepție de la regula potrivit căreia autoritatea părintească aparține în mod egal ambilor părinți.
Asa cum reiese si din denumirea acestei institutii, decaderea din exercitiul drepturile parintesti nu duce la pierderea a insasi drepturilor parintesti,ci doar a exercițiului acestora, fie temporar, fie permanent.
Care sunt cazurile in care poate interveni sanctiunea decăderii din exercițiul autorității parintești?
Potrivit are 508 alin. (1) C. civ. decăderea din exercițiul drepturilor părintești se poate pronunța dacă părintele pune în pericol viața, sănătatea sau dezvoltarea copilului prin relele tratamente aplicate acestuia, prin consumul de alcool sau stupefiante, prin purtarea abuzivă, prin neglijență grava în indeplinirea obligațiilor părintești ori prin atingerea grava a interesului superior al copilului.
Rezultă astfel că decăderea din exercițiul drepturilor părintești poate fi cerută în caz de abuz sau neglijență gravă, noțiuni ce sunt definite în Legea nr. 272/ 2004.
Prin abuz asupra copilului înțelegem orice acțiune voluntară prin care este periclitată viața, dezvoltarea fizică, mentală, spirituală, morală sau socială, integritatea corporală, sănătatea fizică sau psihică a copilului. Totodată, sunt interzise aplicarea pedepselor fizice sub orice formă, precum și privarea copilul de drepturile sale.
Prin neglijenta grava înțelegem omisiunea voluntară sau involuntară de a lua orice măsură subordonată creșterii, îngrijirii sau educării copilului, fapt care pune în pericol viața, dezvoltarea fizică, mentală, spirituală, morală sau socială, integritatea corporală, sănătatea fizică sau psihică a copilului .
Coroborând dispozițiile legale menționate, pot fi considerate motive întemeiate pentru decăderea din exercițiul drepturilor părintești :părăsirea copilului, neacordarea întreținerii, lipsa de supraveghere a acestuia, violențele exercitate asupra copilului, conduita imorala a unuia dintre părinți etc. De asemenea, decăderea din exercițiul drepturilor părintești poate interveni și în cazul îndeplinirii defectuoase sau neîndeplinirii obligațiilor părintești cu privire la bunurile copilului, având în vedere faptul că autoritatea părintească vizează atât persoana, cât și bunurile minorului.
Cine poate cere decăderea din exercitiul drepturile părintești?
Decăderea din exercițiul drepturilor părintești poate fi dispusă de către instanță, la cererea autorităților administrației publice cu atribuții în domeniul protecției copilului. De asemenea, cererea poate fi formulată și de către procuror.
Așa cum este prevăzut în Legea 272 din 2004, orice persoană care, prin natura profesiei sau ocupații sale, lucrează direct cu un copil și are suspiciune în legătură cu existența unei situații de abuz sau de neglijare a acestuia, este obligată să sesizeze serviciul public de asistență socială sau Direcția Generală de asistență socială și protecția copilului din circumscriptia teritorială unde a fost identificat cazul respectiv. Aceste dispoziții trebuie interpretate în sensul că dreptul de a sesiza autoritățile competente aparține cu atat mai mult unuia dintre părinți, precum și copilului în cauză.
Care sunt efectele decăderii din exercițiul drepturilor părintești?
Efectele decăderii din exercițiul drepturilor părintești constau în pierderea de către părintele decăzut a exercițiului drepturilor cu privire atât la persoana, cat și la bunurile copilului, precum și a indatoriilor, cu excepția obligației de întreținere a copilului, care se menține.
În ceea ce privește întinderea decăderii, ca regulă, potrivit art. 500 9C. Civ., aceasta este totală și se întinde asupra tuturor copiilor născuți la data pronunțării hotărârii. Prin excepție, instanța poate dispune decăderea numai cu privire la anumite drepturi părintești sau la anumiți copii, dacă, în acest fel, nu sunt primejduite creșterea, educarea, învățătura și pregătirea profesională a copiilor.
Poate fi redat exercițiul drepturilor părintești?
Având în vedere faptul că interesul superior al copilului este acela de a fi crescut în primul rând de către părinții săi, actualul Cod civil nu a reglementat decăderea din exercițiul drepturilor părintești ca sancțiune definitivă, ireversibilă.
Astfel, potrivit art 512 alin. (1) C. civ. instanța redă părintelui exercițiul drepturilor părintești, dacă au încetat împrejurările care au dus la decăderea din exercițiul acestora și dacă părintele nu mai pune în pericol viața, sănătatea și dezvoltarea copilului.
Ținând seama de faptul că dispozițiile legale nu limitează sfera persoanelor care pot cere redarea exercițiului drepturilor părintești, poate avea calitate procesuală activă într-o astfel de cerere orice persoană care justifică un interes legitim, însă, în majoritatea cazurilor, cererea este formulată de părintele decăzut.
Care este instanța competentă să se pronunțe asupra cererii privind decăderea din exercițiul drepturilor părintești?
În ceea ce privește competența, cererea va fi soluționată de către instanța de tutelă ce funcționează la nivelul judecătoriei de la domiciliul pârâtului.
Cererea se judecă de urgență, cu citarea părinților și pe baza raportului de anchetă psihosocială, iar participarea procurorului este obligatorie