Malpraxisul stomatologic se referă la practicile neglijente sau incorecte ale medicilor dentiști, care pot cauza daune sau suferințe pacienților. Aceste practice pot include diagnosticarea greșită a afecțiunilor dentare, tratamentul inadecvat, aplicarea necorespunzătoare procedurilor dentare și multe altele.
Victimele malpraxisului stomatologic pot suferi consecințe grave, cum ar fi infecții, leziuni ale nervilor, pierderea dinților și multe alte complicații care pot necesita tratament suplimentar și costisitor pentru a fi corectate, după cum veți putea observa și din cazul pe care vi-l vom prezenta în continuare.
De atlfel, important de menționat este și faptul că medicii dentiști au o serie de obligații cu privire la profesia pe care o exercită, printre ele se numără și obligația de securitate și obligația de informare, pe care, după cum veți observa în continuare, doctorul în cauză nu le-a respectat, consecință fiind doar persoana pacientului care a suferit diferite traume.
În cazul în care sunteți victima unui presupus malpraxis stomatologic, este important să știți că, în conformitate cu legea română, aveți dreptul la o justă despăgubire, dacă prejudiciul va putea fi dovedit, pentru repararea prejudiciilor materiale (costurile cu tratamentele greșit aplicate, costurile cu tratamentele viitoare etc.), dar și repararea prejudiciilor morale (care constau în încercarea de a compensa suferința fizică și psihică cauzată de aceste greșeli).
În fapt, reclamanta, doamna A.V, a apelat la serviciile clinicii O., în regim de urgență, pentru a trata un premolar dreapta sus, acesta fiind rupt și având nervul descoperit, prezentând dureri crâncene. Cel care s-a ocupat în acea seară de intervenție, dr. E.H., pârâtul, a avut o atitudine excelentă, tratând problema cu grijă și răbdare, motiv pentru care reclamanta a decis să continue colaborarea.
Operațiunea din acea seară a constat în extracția premolarului, punerea unui pivot, însă, fără a devitaliza. La scurt timp, au început durerile, astfel că, s-a hotărât a se devitaliza premolarul.
Problemele au început să apară în momentul în care s-a început tratamentul asupra unui molar stânga sus. Dr. E.H. a decis să îl devitalizeze. După acest moment, reclamanta a început să aibă dureri foarte puternice pentru o perioadă de timp, medicul neștiind să precizeze care este cauza, sugerându-i să administreze antidolorifice și antibiotic pentru aproximativ o lună, fapt ce a condus la scăderea randamentului reclamantei în activitatea sa profesională.
După o perioadă de timp, dr. a realizat care era problema, și anume că fusese obturat greșit un canal, după spusele reclamantei acesta afirmând chiar că “Nu am citit corect radiografia și nu am văzut corect înclinarea canalului”, astfel încât s-a ajuns la extracția molarului, fiind necesar un implant cu adiție de os.
În tot acest timp, au fost îngrijite alte câteva carii și aplicate plombe, premolarul dreapta sus având în continuare probleme cu devitalizarea, deoarece rămânea un capăt de nerv pe care nu îl putea scoate, astfel că, dr. a introdus devitalizant, acțiunea petrecându-se în perioada de dinainte de Crăciun 2017.
În februarie 2018, reclamanta a acuzat dureri foarte puternice, de nesuportat la premolarul dreapta sus, locul fiind umflat și inflamat, pârâtul prescriindu-i fie antibiotice, fie antiinflamatoare, într-un exces ce a depășit orice limita.
În luna martie, pârâtul i-a relatat doamnei A.V. care este cauza durerilor, respectiv necroză din pricina devitalizantului. Reclamanta a discutat și cu colega doctorului, doamna dr. K.M., aceasta asigurând-o că este imposibil să fie vorba despre o necroză și prescriindu-I antibiotic și antidolorifice.
După numeroase discuții cu cei doi medici, reclamanta a fost programată pentru extracție, inițial la dr. K.M., care, însă, l-a delegat pe pârât să efectueze procedura, ceea ce a ridicat un dubiu reclamantei cu privire la buna intenție a doamnei M. Doamna dr. a atribuit toate problemele declansate în cabinetul dânsei ca fiind datorate bruxismului.
Reclamanta a arătat că prezintă o necroză, o gaură mare în os, astfel cum se putea observa din CT, trebuind făcută o adiție de os și implant, iar aceasta nu a avut nicio preconizare clară cu privire la ce vor face medicii, cu ce tehnică, ce materiale, aceștia afirmând doar că nu vor plăti ei. Astfel, urmare a sinusului descoperit, molarul învecinat a fost supra solicitat, activându-se un granulom latent care s-a infectat, ceea ce a condus la o altă operație chirurgicală și la aplicarea de antibiotice.
Reclamanta a mai menționat că nu a fost informată despre tratamentele ce i se aplicau, despre ce act medical se exercită asupra sa, nu i s-au explicat consecințele actelor medicale, fiindu-i încălcată obligația de informare.
Conform raportului de expertiză medico-legală efectuată în prezenta cauza, s-a ajuns la următoarea concluzie: pe perioada tratamentelor efectuate de reclamanta în cadrul clinicii O., medicul stomatolog a comis mai multe erori profesionale care au cauzat prejudicii pacientei.
Aceste erori au constat în:
– Medicul nu a obținut consimțământul informat, în scris, pentru majoritatea manoperelor și tratamentelor stomatologice efectuate pacientei;
Conform Legii 95/2006, pacientul, pentru a fi supus la orice metodă de diagnostic și tratament, este informat și i se solicită acordul în scris, care trebuie să conțină diagnostic, tratament, riscurile acestora și prognosticul fără tratament.
În concret, nu a obținut consimțământul informat, în scris, referitor la aplicarea substanței devitalizante, pacienta trebuia informată, în scris, despre perioada limitată în care trebuia să acționeze substanța și despre efectele secundare ale acesteia, medicul având obligația să se asigure că pacienta a înțeles aceste lucruri și chiar să înmâneze o copie a consimțământului informat care să conțină toate informațiile.
Așadar, această eroare a condus la prelungirea perioadei de acțiune a substanței devitalizante care a necrozat pulpa dentară, a declanșat infecția dintelui, necroza de țesuturi moi din jurul dintelui și resorbția osoara a alveolei dentare.
– Lipsa consemnării diagnosticului pentru fiecare dinte ca justificare a manoperelor medicale și a tratamentelor efectuate;
– Pentru multe din probele imagistice (radiografii etc.), nu există interpretare scrisă, de altfel obligatorie pentru stabilirea și susținerea unui diagnostic și a unei atitudini terapeutice de urmat;
– La nivelul dintelui 1.6, prin erori de tehnică medicală, medicul care a efectuat extirparea nervului, a perforat dintele și nu a reușit extragerea în totalitate a pulpei nervoase, optând apoi, eronat, pentru distrugerea chimică a nervului folosind o substanță cu efecte adverse serioase, neinformând, din nou, pacienta;
– La nivelul dintelui 2.7, acesta a fost inclus, în mod eronat, ca fiind un dinte vital într-o lucrare protetică ceea ce a dus la necroza și infectarea dintelui.
Ulterior, medicul a efectuat tardiv extirparea vitală și a folosit o perioada îndelungată “pansamente calmante” fără nici un fel de eficiență, în afara protocoalelor uzuale de practică, dintele fiind, în final, extras.
Medicul trebuia și putea să prevadă că introducerea unui dinte vital în lucrarea protetică poate duce la necroză și infecție și să efectueze devitalizarea înainte de lucrarea protetică.
În consecință, prejudiciul pacientei a constat în lipsa dinților 1.6 și 2.7, extracția lor fiind în legătură de cauzalitate directă cu erorile profesionale ale medicului, enumerate mai sus.
În această cauză, instanța a hotărât să admită în parte cererea de chemare în judecată a reclamantei A.V., obligând pârâtul E.H. la plata către reclamantă a sumei de 700 de lei, cu titlul de prejudiciu material, și la suma de 10.000 de Euro, cu titlul de prejudiciu moral. Solutia este data de Judecatorie si poate fi atacata cu apel.
Această soluție favorabilă cazului nostru reprezintă un pas mic către idealul de a trăi într-o societate care se preocupă de bunăstarea tuturor pacienților și sperăm că aceasta să fie un semnal de alarmă către medicii care nu își respectă, conform legii, obligațiile asumate.
